Adevărul, cea mai mare putere. Mărturisirea lui costă uneori viața

În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, și alții că este proroc, ca unul dintre proroci. Iar Irod, auzind, zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el a înviat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat în temniță din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta. Deci, fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, iar fiica Irodiadei intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi, și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată, trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și câte au învățat. (Marcu 6, 14-30)

Mai sunt puține zile care ne despart de începerea unui alt an bisericesc, la 1 septembrie. ­Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este cea care încheie vechiul an bisericesc și prefațează noul an bisericesc, așa cum Sfântul Ioan Botezătorul încheie șirul pro­feților Vechiului Testament și anunță venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii (cf. Ioan 1, 29), deschizând sau anunțând venirea harului și Adevărului lui Iisus Hristos, în Noul Legământ.

Datorită importanței covârși­toare pe care a avut-o și continuă să o aibă Sfântul Ioan Înaintemergătorul Domnului în viața Bisericii și a credincioșilor, ­Biserica a rânduit mai multe zile importante de pomenire a acestui mare proroc: Nașterea sa la 24 iunie, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul la 7 ianuarie și Tăierea capului său la 29 august. Fiecare dintre aceste trei zile de pomenire specială a sa are semnificația și importanța ei pentru credincioși. Despre fiecare dintre acestea, Biserica dă mărturie sfântă, punând în evidență chipul luminos al ­Înaintemergătorului Domnului, legat de evenimentul respectiv din viața și activitatea sa.

Sărbătoarea la care se referă Biserica în ziua de 29 august este una a tristeții, a meditației, a luptei spirituale și a postului, ­întrucât cel care a pregătit „calea Domnului” a sfârșit atât de ­tragic, prin tăierea capului său. A avut parte de acest sfârșit neașteptat și dureros, deoarece Sfântul Ioan a fost un slujitor și mărturisitor, până la dăruirea totală de sine, al Dumnezeului Celui viu, al Legii Lui sfinte și drepte și al Celui așteptat, ca ­Izbăvitor, Mântuitor și Călăuzitor al oamenilor spre viață plenară și veșnică - Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.

Blând cu cei iubitori de Dumnezeu, aspru cu cei fără de lege

Sărbătoarea aceasta celebrată de Biserică și de fiecare credincios, prin rugăciune, post și meditație este un bun prilej pentru a reflecta la bunul suprem, care ar trebui să călăuzească viața fiecărui om: voia cea sfântă, dreaptă, iubitoare și mântuitoare a lui Dumnezeu, care este înscrisă cu litere de foc în adâncul ființei fiecărui om. Numai în măsura în care omul împlinește voia cea sfântă a lui Dumnezeu, acesta se împlinește pe sine cu adevărat. Sfântul Ioan a făcut din viața lui o mărturie permanentă a faptului că împlinirea voii lui Dumnezeu e mântuitoare pentru fiecare om. Dar voia lui Dumnezeu pe care o iubea și slujea Sfântul Ioan nu era o realitate abstractă, ci una vie, personală. Căci Cel a cărui voință se străduia să o cunoască și să o împlinească era voia Celui care l-a creat pe om, Care îi poartă de grijă și Care a pregătit mântuirea lumii în Vechiul Testament și apoi a și realizat-o prin trimiterea în lume a Celui Care a venit să lumineze și să mântuiască pe tot omul. Acesta este Logosul, ­Cuvântul sau Fiul Cel veșnic al Tatălui, Care a fost trimis în lume ca mesager al iubirii Tatălui față de omul cel căzut de la fața Lui.

În acest context, Sfântul Ioan a fost pregătit și el de pronia dumnezeiască, ca să netezească calea Celui Care va veni. De aceea, Evanghelistul Ioan măr­turisește că Sfântul Ioan „a fost trimis de Dumnezeu. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el ­Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era ­Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 6-9). Așadar, Sfântul Ioan Botezătorul nu putea să nu slujească voia cea sfântă a lui Dumnezeu, arătată oamenilor și să nu mărturisească tot ceea ce trebuia mărturisit, cu privire la Cuvântul Cel veșnic al Tatălui, venit în lume ca Lumină a ei. ­Voia lui Dumnezeu are menirea de a atrage sufletele oamenilor spre a o cunoaște și împlini.

Îngerul care va pregăti calea Domnului vine din pustie

În viața și activitatea sa pilduitoare, Sfântul Ioan Botezătorul a ilustrat slujirea, împlinirea și mărturisirea voii lui Dumnezeu în următoarele împrejurări. În primul rând, a îndeplinit această slujire prin faptul că a venit în pustiul Iudeii în preajma arătării publice a lui Iisus Hristos. Aceasta deoarece profeții Isaia și ­Maleahi au văzut cu mult timp înainte, prin Duhul Sfânt, că Dumnezeu avea să trimită pe ­„îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui” (Marcu 1, 2-3). Acest înger al Domnului și acest glas care a răsunat în pustia Iudeii a fost acela al Sfântului Proroc Ioan.

În al doilea rând, el se adresa sufletelor oamenilor din toate categoriile sociale, pe care căuta să le îndrepte, să le primenească și să constituie pentru ei acea pregătire aperceptivă, pentru ca aceștia să poată primi bogăția și frumusețea negrăită a Evangheliei lui Iisus Hristos. El îi boteza pe oameni cu botezul pocăinței, precizând că vine după el Cineva Care „îi va boteza cu Duhul Sfânt” (Marcu 1, 8). Misiunea lui nu se adresa numai unor categorii sociale, ci tuturor straturilor sociale, în frunte cu conducătorii popoarelor, pe care căuta să-i atragă în raza de lumină a voii lui ­Dumnezeu. Prin misiunea și ­slujirea sa, Sfântul Ioan a realizat o lucrare de igienizare morală a societății vremii lui, la a cărei ­temelie voia să statornicească ­voia și iubirea lui Dumnezeu.

În al treilea rând, Sfântul Ioan a fost cel care l-a botezat pe Iisus Hristos în râul Iordan, prilej cu care S-a arătat lumii nu numai Iisus Hristos, ci ­întreaga Sfântă Treime, precum și recunoașterea în Cel Care S-a botezat pe Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Tatăl (cf. Matei 3, 17; Marcu 1, 11; Luca 3, 22).

O viață în duhul slujirii Adevărului

Slujirea și mărturisirea profetică a Înaintemergătorului și ­Botezătorului Domnului constituie o zestre neprețuită, pe care Biserica lui Hristos de două milenii o valorifică în moduri și împrejurări diferite. Pilda Sfântului Ioan Botezătorul este una de o calitate și înălțime cuceritoare. Viața Bisericii și a credincioșilor are rațiunea existenței lor, în măsura în care răsună în inima fiecăruia dorul după slujirea și mărturisirea voii pline de viață, înnoire și lumină a lui Dumnezeu.

În duhul vremii de astăzi, de multe ori ostil valorilor Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, se cuvine a fi prezentat duhul slujirii și mărturisirii curajoase și jertfelnice al Sfântului Ioan ­Botezătorul. Aceasta deoarece nesocotirea de către om a împlinirii voii lui Dumnezeu are consecințe grave în viața personală, familială și socială. Jertfa Sfântului Ioan, adusă ca ofrandă pe altarul mărturisirii voii lui Dumnezeu, este una care renaște mereu, având ecouri în veșnicie.

Doamne, dăruiește-ne tuturor dorul cunoașterii, împlinirii și mărturisirii voii Tale, ca în felul acesta să fim în comuniune tot mai deplină cu Tine, Doamne, și cu Fiul Tău Iisus Hristos, în lumina Duhului Sfânt, după pilda Botezătorului și Înaintemergătorului Ioan, în toate zilele vieții noastre. Amin.

(Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Tulcan , Ziarul Lumina)