Cele cinci răni emoționale și vindecarea lor

Oamenii pot dezvolta de timpuriu cinci forme de răni emoţionale, asupra cărora psihoterapeuta Lise Bourbeau şi-a concentrat studiul: rana de respingere, rana de abandon, rana de umilire, rana de trădare și rana de nedreptate. Fiecare rană pe care o dezvoltăm are un corespondent, o mască sub care ne ascundem pentru a o gestiona sau camufla.

Masca rănii are rol de protecție emoțională. Este asemenea unei răni fizice pe care o avem şi deasupra căreia punem un bandaj pentru a nu se vedea. Ea însă există și doare la atingere, chiar dacă nu este observată de ceilalți, bandajul doar protejează de o eventuală expunere sau critică. Cel care ne atinge pe mână și ne activează rana nu este responsabil de aceasta, ci fără să știe ne-a produs durere, însă, noi suntem responsabili pentru ceea ce simți. În consecință, nouă ne revine sarcina vindecării, şi nu altuia.

Fiecare rană emoţională are şi un corespondent: rănii de respingere îi corespunde masca fugarului; rănii de abandon, masca dependentului; rănii de umilire, masca masochistului; rănii de trădare, masca dominatorului; rănii de nedreptate îi corespunde masca rigidului. Toate aceste răni din noi înșine nevindecate cu cât sunt mai prezente, cu atât se pot activa mai repede, în funcție de contextele pe care relațiile le creează. Le vom analiza pe rând:

Rana de respingere

A respinge pe cineva înseamnă a-l îndepărta în mod voit de tine, a nu-l dori în viața ta. Motivele respingerii sunt numeroase, începând din viața intrauterină, când copilul nu a fost dorit sau în primii ani de viață când cel mic este respins, perceput de către părinte ca o povară, un eveniment accidental. Această rană, de respingere, este trăită în raport cu părintele de același sex, care are rolul de a ne învăța să iubim, să ne iubim și să dăruim iubire, pe când părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți și să primim iubirea.

Masca rănii de respingere este cea a fugarului, consecința încercării de a fugi de suferință. Fugarul se vede fără valoare, de aceea va încerca să fie perfect, se va valoriza prin ochii celorlalți, deoarece se consideră lipsit de valoare, caută perfecțiunea pentru că el consideră că astfel nu va fi respins. Cea mai mare teamă a fugarului este panica. Boala fizică la care este predispus cel care suferă de rana de respingere este anorexia, întrucât poate refuza să se hrănească, mai degrabă alege drogurile sau alcoolul pentru evadarea din suferință.

Rana de abandon

Această formă de rană este trăită în relația cu părintele de sex opus, iar masca căreia îi corespunde este cea a dependentului. Situațiile în care se creează rana de abandon sunt cele în care copilul este părăsit, lăsat deoparte, nu neapărat cu intenție, dar părinții lucrează mult, nu au timp de copil, este internat la spital, este părăsit de părinți (dus la bunici o vară întreagă), mama este bolnavă și nu se poate ocupa de el.

Cel care suferă de rana de abandon consideră că nu poate face nimic singur, are nevoie de ajutor constant și de susținerea celorlalți, singurătatea e cea mai mare frică, are nevoie de ceilalți pentru a o gestiona (situația în care o parteneră este bătută sau trăiește cu un alcoolic), caută prezența celorlalți constant. Cea mai mare teamă a dependentului este singurătatea.

Rana de umilire

Rănii de umilire îi corespunde masca masochistului, adică persoana își provoacă sieși suferință prin situațiile la care se expune și prin autodenigrare, iar emoția predominantă pe care o resimte în relația cu propria viață și relațiile importante este rușinea.

Persoana care îndeplinește caracteristicile rănii de umilire are un simț accentuat al resposabilității și al datoriei, are o relație dificilă cu plăcerea și prioritizarea propriilor nevoi, îi este ușor să se sacrifice pentru alții. Cea mai mare teamă a masochistului este libertatea.

Rana de trădare

Rănii de trădare îi corespunde masca dominatorului. Acesta urăște să se pună în situații în care pierde controlul, în care nu poate stăpâni sau controla o situație.

Copilul se simte trădat de părintele lui atunci când acesta nu-și îndeplinește promisiunile față de el, când nu îl respectă sau îi trădează încrederea. Cea mai mare teamă a dominatorului este disocierea și renegarea.

Rana de nedreptate

Se activează în momentul dezvoltării individualității copilului, între 4 și 6 ani, perioadă în care el devine conștient de faptul că este o entitate diferită de părinții lui și de ceilalți oameni. Prin urmare, copilul are propriile dorințe, nevoi și aspirații, care sunt ajustate pentru a fi plăcut de un părinte rece emoțional, autoritar, critic, sever sau intolerant.

Masca pe care și-o va lua cel care suferă de rana de nedreptate este masca rigidului, cel care caută justețea și dreptatea cu orice preț, dar și perfecționismul. Cea mai mare teamă a rigidului este răceala.

Nu ești tu rana ta!

Rănile noastre emoționale profunde au nevoie să fie recunoscute, acceptate și înțelese. Nimic nu poate fi vindecat fără acceptare, care este declanșatorul vindecării. În primul rând este necesar să recunoști rana pe care o ai şi masca pe care o porți pentru a te proteja de un pericol (perceput de tine) sau de o frică pe care o ai. Putem supraviețui chiar dacă suntem răniți, dar viața și împrejurările ne vor pune mereu în situații în care rănile noastre sunt activate, tocmai pentru a fi conștientizate, acceptate și vindecate.

Suntem adulți și asumarea propriei vindecări interioare este responsabilitatea proprie, chiar dacă aceste răni s-au format în relație cu figura de atașament, atunci când noi nu aveam vreun control asupra mediului. Este firesc ca pe parcursul procesului să simți furie sau revoltă, durere sau negare, cu toții ne confruntăm cu aceste emoții când descoperim aspecte negative în noi, însă permite-ți să trăiești durerea, să o simți. Când oprești durerea, oprești și vindecarea.

În final, acordă-ți dreptul de a fi tu însuți, centrat în sine, cu nevoi și limite pe care le cunoști și exprimi. Iubirea adevărată este experiența de a fi tu însuți, spune Lise Bourbeau.

Cum știm că rănile sunt vindecate

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când îndrăznești să ocupi locul ce ți se cuvine și poți să te simți bine cu propria persoană. Rana de abandon este pe cale să se vindece atunci când nu cauți compania și atenția celorlalți cu orice preț și începi să te implici în proiecte personale. Rana de abandon este pe cale să se vindece când te simți bine în propria piele, când prioritizezi nevoile personale, îna­inte de a spune da celorlalți, când poți să-ți exprimi propriile nevoi și dorințe, fără teama că îi vei deranja pe ceilalți. Rana de trădare este pe cale să se vindece când nu mai insiști cu orice preț ca totul să se întâmple conform planurilor, nu vei căuta să fii în centrul atenției și te vei simți bine, chiar dacă ceilalți nu îți recunosc meritele. În fine, rana de nedreptate este pe cale să se vindece când îți vei permite să fii mai puțin perfecționist, să faci greșeli fără să fii furios sau critic, când vei realiza că poți să-ți arăți sensibilitatea în fața celorlalți, fără teama de judecată.

Un avantaj important al vindecării rănilor emoționale este că devenim autonomi afectiv, în loc să fim dependenți afectiv de cei din jur. Tu nu te mai identifici cu abandonul, respingerea, trădarea, nedreptatea sau umilința, iar acest fapt îți aduce libertatea de a te dezvolta și de a-ți îndeplini propriile aspirații.

(Alina A. Rotaru , Ziarul Lumina)