Sfântul Trifon și Maica Domnului

Se poate ca sfinții să supere pe Dumnezeu și pe Maica Sa? Desigur că nu, dar în povești orice e posibil. Mă gândesc la Sfântul Ilie, la Moș Crăciun… Numai că toate poveștile au un tâlc. Se spune că și Sfântul Trifon ar fi mâniat-o foarte tare pe Maica Domnului, când se ducea la biserică, la patruzeci de zile de la Nașterea Domnului. Supărată, Maica Sfântă s-a întors din drum. Din această cauză, ziceau cei de odinioară, toate merg de-a-ndoaselea pe 1 și 2 februarie! Sfântul Trifon este sărbătorit înaintea Întâmpinării Domnului, dar a fost pedepsit pentru obrăznicie. Dacă e cald în această zi, vine frigul, dacă e gheață, se va împrimăvăra. Cornul, care se zice că acum începe să înflorească, primul dintre toți pomii, își va vedea ultimul fructele coapte.

Două vorbe despre Sfântul Mucenic Trifon…

Sfântul Trifon a viețuit în secolul al III-lea, în Frigia, regiune care astăzi aparține Turciei. Pentru smerenia și iubirea lui, Dumnezeu i-a dat încă din copilărie darul vindecării bolnavilor și putere asupra duhurilor necurate. Pe când avea 17 ani, a scos de sub stăpânirea diavolului pe însăși fiica împăratului roman Gordian. Dar răsplata împărătească primită a împărțit-o săracilor pe drumul spre casă și a continuat să ducă aceeași viață modestă, însă închinată lui Dumnezeu.

După un timp s-a suit pe tron împăratul Decius, care i-a prigonit pe creștini. Sub stăpânirea lui a fost supus și Sfântul Trifon la grele chinuri și a primit cununa muceniciei.

… și-o poveste despre „Trif cel Nebun“

Oamenilor le plac poveștile și prin ele arată cât de înțelept a rânduit Dumnezeu lumea. Și pentru că Sfântul Trifon este sărbătorit pe 1 februarie, când, după socotelile celor vechi, se întâlnesc iarna cu vara, oamenii au crezut că el are putere asupra începutului de primăvară. Așa că, prin țară, Sfântul Trifon este foarte cunoscut, dar nu ca mucenic al lui Hristos, ci ca Sfântul care păzește livezile și viile de omizi și lăcuste, vitele de lupi și de urși, iar oamenii de nebunie. Ziua lui este numită, pe ici, pe colo, Trifonul viermilor și al lăcustelor, Ziua omizilor, Sân-Martin, Ursina.

Dar de ce se credea că e nebun? Pentru că a supărat-o foarte tare pe Maica Domnului. Și chiar „nebun“ este cel care o supără pe Maica lui Dumnezeu! Pe când Fecioara Maria se ducea la biserică cu Pruncul, la 40 de zile de la naștere, a trecut pe lângă Trifon, care a tușit, necuviincios, în urma ei. Ea s-a supărat și s-a întors din drum, mâhnită.

De atunci, se zice, ziua Sfântului Trifon cade înaintea Întâmpinării Domnului. În alte povești, pedeapsa pe care i-o dă Maica Domnului e mult mai aspră. Într-una dintre ele, Trifon, care tăia via, a strigat vorbe urâte în urma Sfintei Fecioare. Maica Domnului nu i-a răspuns, dar văzând-o în curte pe nevasta lui Trifon, a trimis-o cu sare la el, să-l ajute, căci și-a tăiat nasul cu cosorul. Trifon a râs și a vrut să-i arate nevestei că nu e cu putință să-și taie nasul, căci el taie de jos în sus, nu de sus în jos. Arătându-i mișcarea de sus în jos, și-a tăiat nasul. Uite așa l-a pedepsit Sfânta Fecioară pentru necuviință. Povestea aceasta se spune mai ales prin zonele cu vii, căci, tot în această zi, oamenii sărbătoresc începutul muncii în vie, printr-o mare sărbătoare, numită „Gurbanul viilor“. Bărbații se duceau la vie, tăiau primele corzi apărute pe butuci și le legau peste piept, le făceau cunună și le puneau pe cap. Apoi încingeau mare petrecere, cu mâncare și vin de anul trecut. Scoteau sticla cu vin îngropată în vie de cu toamnă și se stropeau cu vin. Seara se întorceau acasă și continuau petrecerea în familie. Tot acum, cei mai evlavioși chemau preotul, să facă Sfeștanie, ca viile să fie roditoare și ferite de boli și grindină. Mai stropeau cu Agheazmă și pomii din livadă, iar cei cu livezi mari întindeau mese, dând de pomană celor săraci și petrecând cu prietenii.

Cum Sfântul Trifon are în grijă insectele dăunătoare, în unele locuri, oamenii fac colivă și dau de pomană, în altele, sfințesc grâul și porumbul pe care îl vor semăna, sau fac Agheazmă, cu care stropesc câmpurile și livezile, ca să-i ferească Dumnezeu de gărgărițe și omizi. Ba unele gospodine se duc cu turte la mușuroiul furnicilor și le spun: „Cum vă dau eu de mâncare, așa voi să nu-mi mâncați recolta!“.

Întâmpinarea Domnului (Stretenia)

A doua zi, după Sfântul Trifon, spune povestea că Sfânta Fecioară a plecat din nou la biserică. Pe 2 februarie se împlinesc 40 de zile de la Nașterea Domnului, când, după lege, Maica Domnului s-a dus la templu, pentru curățirea de după naștere și pentru răscumpărarea Pruncului. Atunci Domnul Iisus S-a întâlnit cu Dreptul Simeon și cu Sfânta Proorociță Ana, care au recunoscut în El pe Mântuitorul nostru.

Dar în poveștile noastre și ale altor ortodocși din jur (bulgari și sârbo-croați), în această zi Maica Domnului are parte din nou de o întâlnire neplăcută: pe drumul spre biserică, un cioban suit într-un corn îi strigă „Cucu, cucu!“, speriind-o. Supărată, Sfânta Fecioară l-a transformat pe cioban în urs, pe corn l-a pedepsit să înflorească primul și să se coacă ultimul, iar pe oi să le mănânce câinii Sfântului Petru, adică lupii, și să nu scoată nici una nici măcar un sunet. De ce oare s-a supărat atât de tare? Păi cine a mai văzut cioban cu oile sau cuc în februarie? Pentru că nu au respectat timpul orânduit de Dumnezeu fiecărui lucru, au fost pedepsiți! Maica Domnului pune ordine în neorânduiala lumii, spuneau bătrânii noștri.

Acesta o fi motivul pentru care oamenii, și mai ales femeile, țin cu atâta evlavie sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Ba prin unele părți femeile o considerau o sărbătoare a lor și se adunau și se bucurau numai între ele, ca să le crească frumos cânepa peste vară, din care țeseau haine pentru întreaga familie. Se spune că și Maica Domnului a fost o țesătoare pricepută și poate că nu întâmplător petrec femeile tocmai în această zi.

În schimb, bărbații încropeau în această zi o mică sărbătoare a boilor, dându-le de mâncare cu generozitate. Boii erau foarte importanți în gospodărie, căci cu ei se ara pământul.

Tot satul sărbătorea Stretenia, căci binecuvântările Maicii Domnului erau nenumărate. Câmpurile erau ferite de lăcuste, orătăniile din curte - de boli, oamenii - de înec și accidente, vitele - de streche. Cum poți sărbători mai frumos apropierea primăverii dacă nu printr-o sărbătoare a Maicii Domnului, care le rânduiește pe toate?

▲ Vreme sucită…

Vrei să știi cum va fi vremea în această primăvară? Sătenii te învață că de Întâmpinarea Domnului iese ursul din bârlog și se uită la umbra sa: dacă e senin și își vede coada, se întoarce în bârlog, căci se strică vremea; dacă nu e soare, pleacă după hrană, căci vine primăvara! În schimb, dacă-i senin și frumos, vremea va fi prielnică pentru grâu, dacă e pâclă, seamănă altceva, căci grâului nu-i va merge bine.

 (Sursa: Ziarul Lumina)