Iisus și saducheii

„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” (Marcu 12, 18-27)

Argumente pentru învierea de apoi

Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, XVIII-XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, pp. 50-51

„(...) Așteptăm ca morții, care au fost îngropați în pământ, să-și reia din nou trupurile lor, socotind că nimic nu este cu neputință la Dumnezeu.
Pentru cine ar căuta să înțe­leagă, ce i s-ar putea părea mai de necrezut decât că, dacă noi nu am exista în trup, i-ar zice cineva că, dintr-o mică picătură de să­mân­ță omenească, ar putea să se formeze oase și nervi și carne, așa cum le vedem laolaltă în corpul omenesc? Să ne folosim de o ipoteză: dacă cineva v-ar spune vouă, care nu ați fi așa cum sunteți și nici nu ați face parte dintre oameni - arătându-vă sămânța omenească și imaginea desenată a unui om - și asigurându-vă că omul a luat ființă din sămânță, mai înainte de a se întâmpla aceasta, ați crede? Nimeni nu ar îndrăzni să spună ceva împotrivă. În același chip, deci, pentru că voi nu ați văzut încă pe nimeni înviat, voi nu credeți în înviere. Dar, după cum la început nu ați crezut că este cu putință ca dintr-o mică picătură să fiți așa cum sunteți și totuși vedeți că ați devenit, socotiți că tot în același chip trupurile omenești, desfăcându-se și împrăștiindu-se în pământ întocmai ca niște semințe, la timpul cuvenit, prin porunca lui Dumnezeu, nu este cu neputință să învieze și să se îmbrace în nestricăciune (I Corinteni 15, 53). Despre ce putere vrednică de Dumnezeu vorbesc aceia care spun că fiecare lucru trebuie să se întoarcă la acelea din care a luat ființă și că împotriva acestui fapt nimeni altcineva, nici chiar Dumnezeu, nu poate să facă nimic, noi nu putem spune. (...) Și este mai bine a crede cele ce depășesc natura noastră și puterea omenească, decât a rămâne necredincioși ca alții, deoarece și Învățătorul nostru, Iisus Hristos, știm că a zis: Cele cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu (Matei 19, 26).” 

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)