Raclă nouă pentru Moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Lanul de grâu frumos al Bisericii Ortodoxe al Mântuitorului Iisus Hristos a fost lucrat în sfânta mănăstire din Suceava de preoții care, cu stăruință și zel apostolic, au ținut aprinsă candela conștiinței noastre, luptând pentru păstrarea credinței strămoșești lângă racla Sf. Ioan cel Nou pentru unitatea în cuget și simțiri a celor care nu au precupețit nimic pentru apărarea Bisericii lui Hristos.

            Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava prin minunile sale săvârșite lângă racla cu sfintele sale moaște vorbește neamului românesc de aici din Suceava. Pe cei osteniți îi odihnește, pe cei slabi îi întărește, pe cei întristați îi mângâie, pe cei căzuți îi ridică, le dă curaj și demnitate.

            Având  în vedere vechimea acestei racle și faptul că în ea sunt peste 600 de ani de istorie se impune numaidecât o restaurare si conservare a acestui sfânt odor de mare valoare istorică și religioasă.

            În acest sens dorim să inițiem acțiunea de a face o nouă raclă de lemn pentru păstrarea sfintelor moaște, raclă ferecată în argint, raclă de aceeași dimensiune cu cea veche (lungimea de 1,930m, lățimea de 0,620m, înălțimea de 0,650m), de formă rectangulară, cu capac, așezată pe patru picioare sferice.

            Cei ce doresc să aducă prinos de mulțumire pentru mijlocirea rugăciunilor în fața Mântuitorului Iisus Hristos, pot face aceasta prin donații în conturile:

RON  RO 51 RNCB 0234037010910111

EUR   RO 83 RNCB 0234037010910117

Titular cont: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Racla Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Câteva repere istorice

            În catedrala Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, una dintre scumpele odoare ce poate fi văzută este Racla în care se păstrează moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, raclă ce prezintă un mare interes, întrucât este vorba despre cel mai vechi relicvar  de la noi din țară  și unul dintre cele mai vechi relicvare  din SE Europei, de mare valoare artistică, unică între toate câte s-au păstrat de acest gen din vechea argintărie medievală.

            În arta epocii medievale, asemenea relicvare sunt întâlnite în lumea ortodoxă europeană. Din secolul al XIV -lea  datează racla Sf. Simion din Zadar iar din secolul al XVI-lea datează racla Sf. Sossima Sooweski din Rusia.

            Multă vreme lada sculptată de la Putna (de dimensiuni 2,05m x 0,57m; 0,56m înălțime) a fost considerată ca fiind racla autentică în care relicvele mucenicului s-ar fi păstrat până în secolul al XVI–lea, când ele au fost mutate într-un sicriu nou din porunca lui Miron Barnovschi. 

            În timpul domniei lui Miron Barnovschi (1626 – 1629) pe fața interioară a capacului raclei cu moaștele sfântului  a fost așezată o cunună de argint în jurul chipului pictat al sfântului, așa după cum se poate descifra din textul  inscripției gravată în limba slavonă: Această cunună a făcut-o Io Miron Barnovschi Moghilă domn Țării Moldovei, iar pe ferecătura picioarelor deslușim inscripția Pe timpul mitropolitului Kir Anastasie Crimca, anul 7135 (1627); iar pe cele trei medalioane decorate cu motive florale în repousse, deslușim inscripția cu numele sfântului Ioan cel Nou.

            Cununa și ferecătura de pe capacul raclei, sunt executate probabil de un meșter din atelierul cunoscutului argintar moldovean Grigorie Moisiu, motivele florale, precum și tehnica în care au fost realizate prezintă evidente asemănări cu ornamentica ferecăturilor executate de acesta.

            Dacă astfel stau lucrurile în ceea ce privește Lada de la Putna, cu privire la ferecătura de argint ce îmbracă racla actuală unde se află sfintele moaște, datele  sunt se pare din nou complicate.

            Racla are lungimea de 1,930m, lățimea de 0, 620m, înălțimea de 0,650m, are forma rectangulară, cu capac, și este așezată pe patru picioare sferice.

            Ferecătura prezintă 12 scene din viața și pătimirea negustorului trapezuntin, repartizate pe două registre, câte șase pe fiecare registru. Fiecare scenă are dimensiunile de 0,260m X 0,200m.

            Urmele aurii de pe ferecătură abia se mai disting, vermeiul ștergându-se în trecerea atâtor veacuri. Cele 12 plăcuțe sunt legate între ele prin benzi fine din filigran de argint, lucrat în ajur, cu motive florale de mare circulație, din apusul creștin până în răsăritul mahomedan. Plăcile, lucrate în tehnica au repousse au cizeluri pe față executate parțial cu rotița dințată. Fiecare scenă în partea superioară a ei, are un text scris în medio – bulgară, vădind caractere comune cu grafia manuscriselor și inscripțiilor slavone de pe argintăriile slavone de la mijlocul veacului al XV–lea. Fiecare text explică scena ce este reprezentată pe plăcuță.

            Această ferecătură de argint este cea mai reprezentativă piesă de orfevrerie realizată probabil într-un atelier venețian în prima jumătate a secolului al XV-lea

            Se știe pe baze documentare că în 1786 Hagi Ivanciu din Botoșani trimite o scrisoare episcopului Dositei Herescu prin care arăta: Fiind îndemnat din dumnezeiască râvnă ca să fac o raclă din chiparos sfântului marelui mucenic Ioan Novi de la Suceava, am pus toată nevoința de am făcut racla după măsura sfintelor moaște a Sfântului Ioan, având scânduri de chiparos încă mai de înainte, dar fiindcă fără de scire înaltele locuri n-am cutezat a o trimite, pentru aceea fac plecată rugăciune către Preasfinția ta ca să facă oarecare mijlocire către înaltele locuri să poată trece acest lucru, adică această raclă pentru Sf. Ioan Novi, și eu să rămân nelipsit de nădejdea vie.

(sursa: http://www.arhiepiscopiasucevei.ro/)