Iisus cheamă copiii la Sine

„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.” (Luca 18, 15-17; 26-30)

Educația copiilor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre cum trebuie să își crească părinții copiii, 18-20; 22, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, pp. 352-353

„Ce se va întâmpla cu copiii noștri dacă n-au chiar din prima vârstă educatori? Dacă oamenii care au fost educați chiar de când s-au născut și au fost instruiți până la bătrânețe nu reușesc totuși să ajungă oameni desăvârșiți, cât rău nu vor săvârși cei care de la începutul vieții lor au fost obișnuiți să audă vorbindu-li-se numai despre lucrurile pământești? În vremea noastră, fiecare părinte își dă toată silința să-i învețe pe copiii lui artele, literatura, oratoria, dar nici unul nu se interesează cât de puțin să educe sufletul lor. Nu încetez de a vă îndemna, de a vă ruga și a vă cere ca, înainte de toate celelalte, să dați copiilor voștri o bună educație. Dacă-ți iubești copilul, arat-o prin aceasta. De altfel, ai și răsplată. Ascultă ce spune Pavel: [...] dacă vor stărui, cu înțelepciune, în credință, în dragoste și în sfințenie (I Timotei 2, 15). Dacă ai nenumărate păcate adunate în conștiința ta, atunci născocește o iertare a păcatelor tale, și anume: crește un atlet pentru Hristos. Prin aceste cuvinte nu-ți spun: «Nu-l lăsa să se căsătorească! Trimite-l în pustie! Pregătește-l să îmbrățișeze viața monahilor!» Nu-ți spun asta! Aș vrea negreșit și aș dori ca toți să îmbrățișeze (viața monahală), dar nu silesc pe nimeni, pentru că o astfel de viață pare prea greu de purtat. Crește un atlet pentru Hristos! Învață-ți copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie, chiar dacă este în lume! Dacă vei întipări în sufletul lui încă fraged învățăturile cele bune, nimeni nu va putea să i le desprindă; ele se întăresc ca sigiliul aplicat pe ceară. Copilul, când e mic, tremură, se teme și are respect și de chipul tău, și de cuvintele tale, și de tot ce faci. Între­bu­ințează cum trebuie superioritatea ta! Tu ești cel dintâi care te vei bucura de bunătăți dacă ai un copil bun și apoi Dumnezeu. [Prin educarea copilului tău] lucrezi pentru tine însuți. (...) Învață-l să fie cumpătat, să fie treaz, să privegheze în rugăciune și să-și facă semnul Crucii când spune sau face ceva.” 

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)