Minunea Sfântului Nicolae

Se spune că, demult, un preot misionar a plecat într-o călătorie și trecând pe la marginea unui sat și-a zis în sinea lui: Ar fi bine să mă opresc la prima casă. Poate Dumnezeu mă va învrednici să le fiu folositor cu ceva.

Locuința nu avea nici o icoană, iar preotul a chibzuit că nu se cuvine unui case de creștin să n-aibă o icoană la care proprietarii să se roage. Atunci a scos din traistă câteva icoane și le-a explicat despre folosul cinstirii lor, cum să se închine și să se roage înaintea lor, cum să aprindă candela. Preotul a plecat dăruind gazdei una din icoanele pe care le purta cu sine.

La prima sa ieșire în oraș, creștinul a cumpărat câteva icoane, fără să știe al cui chip este zugrăvit pe ele. A luat o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, fiindcă i-a plăcut dragostea cu care ținea femeia pruncul în brațe. A văzut o icoană a Sfântului Dimitrie, călare și cu sulița în mână și s-a gândit: „Am să-l iau și pe acesta ca să-i alunge pe dușmani”. I-a stat în cale și icoana Sfântului Nicolae și a spus în mintea sa: „Am să-l iau și pe acest bătrân cu barbă albă!” Întors acasă, a așezat icoanele pe perete. A aprins candela la Maica Domnului cu Mântuitorul, așa cum îl sfătuise preotul misionar, și s-a rugat în fața fiecărei icoane cum a putut.

Nu peste multă vreme, nişte hoți au golit casa creştinului, lăsând doar icoanele despre care gândeau că nu sunt de prea mare valoare. Când s-a întors omul nostru acasă și a găsit-o pustie de toată agoniseala lui, s-a dus la icoana Maicii Domnului și privind-o a zis: „Pe tine te iert, fiindcă Tu a trebuit să ai grijă de Prunc; să-L speli, să-L alăptezi, să-L porți în brațe~. A mers apoi la icoana Sfântului Dimitrie și a spus: „Te înțeleg și pe tine, călărețule. Până să scoți tu calul din grajd, să pui șaua pe el și să-l pregătești de plecare, hoții deja erau departe”.  Privindu-l cu asprime pe Sfântul Nicolae, a cuvântat: „Tu, bătrâne, ce ai făcut? Nu ai făcut nimic! Drept pedeapsă te voi scoate afară!” A luat icoana ierarhului și a agăţat-o într-un pom de lângă casă zicând: „Aici vei sta până vei aduce lucrurile înapoi!”

După câteva zile, dis-de-dimi­neață, hoții se întorceau cu bunu­rile furate. Punându-le jos în fața casei și privind chipul Sfântului Nicolae din icoana aninată în copac, i-au zis gospodarului: „Ia-ți toate lucrurile înapoi. Moșul ăsta din icoană ne-a rupt în bătaie pentru ele și ne-a zis că dacă nu le aducem proprietarului lor, va fi vai și amar de sufletele noastre!”

 (Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina)