Cereți și vi se va da

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia; și cel care caută găsește; și celui care bate i se va deschide. Și care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, oare îi va da, în loc de pește, șarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați fiilor voștri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El!” (Luca 11, 9-13)

Cererile către Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXX, V, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 390-391

„– Oare Dumnezeu nu poate să-mi dea înainte de a-I cere?
– Poate, dar așteaptă ca noi să-I dăm prilej, ca pe bună dreptate să fim vrednici de purtarea Sa de grijă. Să stăruim, deci, în rugăciune, fie de dobândim ce cerem, fie de nu dobândim. Să-I mulțumim lui Dumnezeu nu numai când dobândim cererile, ci și când nu le dobândim. A nu dobândi ce cerem, când Dumnezeu o vrea, nu-i mai puțin decât a dobândi. Nu știm noi atât ce ne este de folos, cât știe Dumnezeu. Deci se cuvine să-I mulțumim fie de dobândim ce cerem, fie de nu dobândim. Și pentru ce te minunezi dacă noi nu știm ce ne este de folos? Pavel, omul acela atât de mare și de înzestrat, care a fost învrednicit cu acele taine nespuse, nu știa și cerea ceea ce nu-i era de folos. Se vedea înconjurat de necazuri și de încercări nenumărate și se ruga să scape de ele; și s-a rugat nu o dată, nici de două ori, ci de nenumărate ori: De trei ori L-am rugat pe Domnul (II Corinteni 12, 8), spune el. Cuvântul «de trei ori» înseamnă că L-a rugat pe Dumnezeu de mai multe ori, dar n-a dobândit ceea ce cerea. Să vedem, însă, cum s-a purtat Pavel! S-a supărat oare? S-a trândăvit oare? I-a amorțit sufletul oare? Nu!
– Dar ce i-a spus Dumnez­eu?
– Dumnezeu i-a spus: De ajuns îți este harul Meu, că puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește (II Corinteni 12, 9). Nu numai că Dumnezeu nu l-a slobozit de necazurile ce-l apăsau, dar l-a lăsat să le îndure mai departe.
– Bine! Dar de unde știm că Pavel nu s-a supărat?
– Ascultă ce spune Pavel după ce a aflat cele hotărâte de Dumnezeu: Deci cu mare plăcere mă voi lăuda cu slăbiciunile mele (II Corinteni 12, 9). «Nu numai că nu caut, spune Pavel, să scap de necazuri, dar cu și mai multă bucurie mă voi lăuda cu ele!»
Ai văzut ce suflet înțelept? Ai văzut ce dor de Dumnezeu? Ascultă ce spune Pavel! Nu știm cum trebuie să ne rugăm (Romani 8, 26). «Nu-i cu putință, spune el, ca noi, care suntem oameni, să le știm bine pe toate!» Se cuvine, deci, să lăsăm aceasta pe seama Creatorului firii noastre și să primim cu bucurie și cu multă plăcere pe acelea pe care le vrea El; să nu ne uităm la înfă­țișarea celor ce ni se întâmplă, ci la cele hotărâte de Stăpânul. Dumnezeu, știind mai bine decât noi ce ne este de folos, știe cum trebuie să lucreze mântuirea noastră.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)