Creştinismul, religia mântuirii

Creştinismul este religia mântuirii şi, de aceea, în centrul teologiei dogmatice stă învăţătura despre mântuirea în Hristos. Prin Întruparea, moartea, Învierea şi Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană şi ne-a eliberat de sub stăpânirea păcatului şi a morţii, dăruindu-ne viaţa veşnică a Împărăţiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieţii veşnice prin botezul nostru: „Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4).

Mântuirea săvârşită de Domnul nostru Iisus Hristos înseamnă eliberarea omului din răul în care a căzut prin Adam. Mijloacele prin care omul ajunge la mântuire sunt credinţa şi faptele bune. Mărturisirea de credinţă ortodoxă ne învață că tot ceea ce trebuie să păzească creştinul ca să se mântuiască şi să dobândească viaţa veşnică sunt credinţa dreaptă şi faptele bune.

Creştinismul nu înseamnă o sumă de învăţături teoretice care să lumineze numai intelectul, ci mai ales să transfigureze interior fiinţa umană. Prin viaţa lor exemplară, creştinii trebuie să fie un exemplu pentru lume, ca văzând faptele lor să slăvească pe Tatăl Cel ceresc (Matei 5, 16).

Creştinul trebuie să se manifeste ca următor al lui Hristos prin exemplul vieţii sale, care este o mărturie vie a Evangheliei. El trebuie să fie un mărturisitor prin viaţa sa şi mai ales prin atitudinile sale din societate. 

Astăzi, noi, cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi, trebuie să avem în societatea multiculturală a Europei o atitudine creştină în fiecare moment al existenţei noastre. În acest context în care trăim, ortodoxul trebuie să fie mărturisitor, o candelă a credinţei prin mărturia exemplară a trăirii după cuvântul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Sfânta Evanghelie: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). De aici înţelegem că suntem invitaţi la mărturisirea cre­dinței prin viaţa noastră, care trebuie să arate că suntem următori ai lui Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa.

Urmarea lui Hristos se vede prin atitudinile creştine pe care le avem în societate, adică: un creştin nu înjură, nu mituieşte, nu minte, nu fură, nu desfrânează, nu invidiază, nu ucide, nu acceptă pseudovalorile promovate de cei fără Dumnezeu, nu îşi vinde credinţa pentru un trai mai bun, nu face compromisuri de dragul corectitudinii politice, nu este lacom, nu este mândru, nu urăşte pe nimeni, nu dispreţuieşte pe aproapele său şi nu doreşte răul nimănui, se fereşte să încalce voia lui Dumnezeu pentru a nu ieşi din ascultarea faţă de poruncile Lui. Atitudinile creştine sunt mărturisirea prin viaţa noastră în societate a valorilor credinţei sădite în nea­mul românesc de 2.000 de ani de creştinism.

Ortodoxul de astăzi, în calitatea lui de creştin, este nevoit să dea mărturie a credinţei sale, nu doar prin cuvânt, ci prin însăși viața lui, arătând că este păstrător şi apărător al valorilor creştine care stau la baza societăţii noastre.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)