1 septembrie este începutul anului bisericesc. Noi, creștinii, am preluat tradiția de la evrei, care începeau calendarul cu luna Tișri (septembrie) și în prima zi a lunii aduceau jertfă de tot lui Dumnezeu (holocaust). Potrivit tradiției ebraice, în această zi Dumnezeu a început creața lumii.
În tradiția creștină, ziua de 1 septembrie este începutul predicii Mântuitorului nostru Iisus Hristos în sânul poporului evreu.
Oficial, ziua de 1 septembrie a fost statornicită ca fiind prima a anului bisericesc, la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Cei 318 Sfinți Părinți de la Niceea, luminați de Dumnezeu, s-au bucurat de atenția, grija și sprijinul Sfinților Împărați Constantin și Elena, cei întocmai cu Apostolii.
Suntem obișnuiți cu toții cu 1 ianuarie, începutul anului civil. De Revelion, oamenii fac bilanțul anului care a trecut, își fac planuri pentru anul care începe, își urează „La mulți ani”, ciocnesc pahare cu șampanie, mănâncă bine. E frumos și-așa, însă aceste lucruri trebuie creștinate. Mai întâi privirea sus la Dumnezeu să-i mulțumim pentru tot ce-a fost și să-i cerem ajutorul pentru timpul care începe de-acum și apoi lucrurile firești, omenești, cuminți, așezate, cu măsură, pe plac lui Dumnezeu și oamenilor.
Faptul că la cumpăna dintre ani mulți oameni aleg să fie în rugăciune la slujbă la biserică, arată o așezare a vieții lăuntrice a omului, o ierarhizare creștinească a priorităților și o preocupare fermă pentru suflet și apoi pentru trup.
Așadar, acum pe 1 septembrie, de Revelion, să ne facem cu toții bilanțul anului bisericesc care se încheie și să ne propunem lucruri mari pentru anul bisericesc ce începe. Lucrurile mari se fac doar cu Dumnezeu alături, în suflet, în inimă și mereu în minte.
La început de an vă urez tuturor „La mulți ani!”. Anii dăruiți de Dumnezeu să fie de folos spre mântuire! Dumnezeu să răsplătească osteneala fiecăruia cu bucuria Raiului!
(Pr. Justinian-Remus A. Cojocar)