Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa

Mucenicul Adrian şi soţia sa, Natalia, erau din cetatea Nicomidiei şi au pătimit în zilele împăratului Maximian (286-305). Când a ajuns în Nicomidia, împăratul s-a închinat la zei și a poruncit ca toţi cei care cred în Hristos să fie prinşi şi chinuiţi. Doar 23 de creştini au fost prinşi atunci şi judecaţi. În timpul judecăţii, Adrian, un bărbat cinstit din Nicomidia, care ţinea obiceiul păgân, i-a întrebat de ce suferă atâta. Creştinii i-au răspuns că suferă pentru a primi bunătăţile cele pregătite de Dumnezeu. Adrian a declarat atunci că vrea şi el să moară împreună cu ei. Soţia lui, Natalia, la început s-a îngrijorat pentru întemniţare, dar aflând motivul, s-a îmbrăcat în haină luminată şi a mers la soţul ei, în temniţă, bucurându-se pentru alegerea pe care o făcuse. În seara dinaintea judecăţii, Adrian a mers la soţia sa, ca să-i spună de sfârşitul lui, însă Natalia nu l-a primit în casă, gândind că a fugit de mucenicie. Aflând însă vestea muceniciei, ea a mers la temniţă şi îi îmbărbăta pe toţi cei care sufereau pentru Hristos. Adrian a fost chinuit şi i s-au tăiat mâinile şi picioarele, apoi a murit, zdrobindu-i-se fluierele picioarelor. Moaştele sfinţilor au fost duse la Arghiropolis, unde şi-a dat sufletul şi Natalia, cu moarte mucenicească fără sânge.

(Pr. Eugeniu Rogoti, Ziarul Lumina)