Duhul Sfânt, a treia Persoană a Preasfintei Treimi

Creștinii ortodocşi mărturisesc credinţa în Prea­sfânta Treime, Dumnezeu Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi nu sunt nici despărţite, căci au împreună o singură fiinţă, nici amestecate, căci sunt trei Ipostasuri. Sfântul Ioan Damaschin spune: „Între Ipostasurile Dumnezeirii nu există deosebire de voinţă, sau de gândire, sau de lucrare, sau de putere, sau de altceva, din acelea care dau naştere în noi la vreo deosebire cu totul adevărată. Pentru aceea nu spunem că Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contră, că Sfânta Treime este un singur Dumnezeu... Căci, după cum am spus, Ipostasurile Sfintei Treimi Se unesc, în înţelesul că ele sunt unele în altele... Ele nu sunt despărţite unele de altele şi nici împărţite în ce priveşte fiinţa”.

Sfinţii Părinţi mărturisesc că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl, că în Sfânta Treime e numai un izvor şi pentru Dumnezeu Fiul, şi pentru Sfântul Duh: Dumnezeu Tatăl. Sfântul Atanasie cel Mare spune: „Sfântul Duh este din Tatăl, nu făcut, nici plăsmuit, nici născut, ci purces”. „Dumnezeu şi Tatăl, zice el, este singur pricinuitor celor doi şi nenăscut; iar Fiul, din singur Tatăl pricinuit şi născut; iar Duhul, din singur Tatăl pricinuit şi purces, iar prin Fiul în lume trimiţându-Se.” La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin zice: „Duhul cel Sfânt spunem că este din Tatăl şi Îl numim Duh al Tatălui. Nu spunem că Duhul este din Fiul, dar Îl numim Duhul Fiului”. De asemenea, Sfântul Ioan Damaschin zice: „Fiul şi Sfântul Duh sunt din Tatăl, după cum raza şi lumina sunt din soare”.

Sfântul Duh purcede de la Dumnezeu Tatăl, ceea ce arată că e din Tatăl, dar nu prin naştere ca Fiul, ci prin purcedere. Ce este însă purcederea şi prin ce se deosebeşte ea de naştere, Biserica n-a căutat să lămurească, pentru că nici Dumnezeu nu a descoperit. De aceea, Sfinţii Părinţi au luat aceste cuvinte întocmai aşa cum se află în Evanghelia lui Ioan (15, 26) şi le-au pus în Simbolul Credinţei: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului; Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”. Despre purcederea Sfântului Duh din Tatăl, Biserica învaţă că este dinainte de veci, ca şi Naşterea Fiului, căci niciodată n-au fost Tatăl şi Fiul fără Duhul. Naşterea Fiului şi purcederea Duhului din Tatăl sunt deodată, din veci. Aşa cum îndată ce există focul, există şi lumina, şi căldura lui, tot astfel, din veşnicie, de când există Tatăl, există şi Fiul prin naştere şi Duhul Sfânt prin purcedere din Tatăl.

Pomenim pe Sfântul Duh de obicei în rândul al treilea, după Tatăl şi după Fiul, nu pentru că ar fi mai mic decât Tatăl şi decât Fiul, căci toate câte le au Tatăl şi Fiul, le are şi Sfântul Duh (Ioan 16, 13-15), ci pentru că orice lucrare săvârşită de Dumnezeu în lume e săvârşită de cele trei Persoane dumnezeieşti: porneşte din Tatăl, e înfăptuită de Fiul şi e desăvârşită de Sfântul Duh. „Că de la El şi prin El şi întru El sunt toate” (Rom. 11, 36). Ordinea în care pomenim cele trei Persoane dumnezeieşti nu arată o deosebire de aşezare şi de rang înlăuntrul Sfintei Treimi, ci partea pe care o are fiecare în orice lucrare îndreptată asupra lumii.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)