An de an, în ziua de 21 mai, îi sărbătorim pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei "întocmai cu apostolii".
După 300 de ani de suferinţe şi de prigoniri pentru creştini, au sosit zilele de domnie ale lui Constantin cel Mare, care, îndemnat şi de mama sa, împărăteasa Elena, a arătat multă dragoste pentru creştini şi a oprit persecuţiile împotriva lor.
Semnul Sfintei Cruci
În anul 312, Constantin se afla în război cu Maxenţiu, care era un mare duşman al creştinismului. Oastea lui Constantin nu era numeroasă, aşa că împăratul Constantin a început a se ruga lui Dumnezeu pentru a-l ajuta să învingă. În ajunul bătăliei, împăratul a văzut pe cer, ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasă pe care scria: "prin acest semn vei învinge".
Iar în noaptea dinaintea bătăliei, împăratului i s-a arătat în vis chiar Mântuitorul Care i-a spus că Sfânta Cruce îi va fi semn de izbândă. A doua zi, la porunca împăratului, pe toate steagurile s-a cusut semnul crucii, iar ostaşii l-au pus pe coifurile şi pe scuturile lor.
Şi în acest fel, Constantin cel Mare a ieşit biruitor din luptă, mărturisind că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treacă de partea creştinilor.
Aflarea Sfintei Cruci
Având credinţă mare în Dumnezeu, Elena, mama lui Constantin, merge la Ierusalim, în fruntea unei solii, pentru a căuta Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Ea a pus lucrători să sape pe Golgota pentru a afla Crucea, iar aceştia, săpând, au aflat trei cruci care arătau la fel. Şi nu ştiau pe care din acestea a fost răstignit Domnul. Aşa că a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Şi aceasta, când a atins Crucea Mântuitorului, s-a tămăduit îndată. Astfel, prin minune dumnezeiască, Sfânta Elena a descoperit Sfânta Cruce, care a fost ridicată de acolo şi înălţată într-una din bisericile Ierusalimului, săvârşind şi astăzi mari minuni.
(Ziarul Lumina)