Lumina icoanelor, bucuria Ortodoxiei

Duminica Ortodoxiei a fost rânduită de Sfinții Părinți pentru a-i întări pe credincioși în credința ortodoxă, pentru a-i lumina pe toți cei care duc lupta cea duhovnicească, pentru a-i păzi de ereziile mai vechi sau mai noi și a le arăta singura cale dreaptă pe care se cuvine să o urmeze ca să se mântuiască. Aceasta este calea Adevărului pe care de veacuri Biserica noastră Ortodoxă o urmează neabătut. Ziua de mâine, prima duminică a Postului Mare, constituie un prilej pentru a ne opri puțin din alergătura săptămânală și a cugeta mai adânc la ceea ce reprezintă Ortodoxia.

E bine cunoscut, tuturor celor care se definesc ca fiind creștini ortodocși, că „Ortodoxia” înseamnă dreapta-credință în Dumnezeu. Dar etimologia ne propune și alte înțelesuri: dreapta opinie sau părere, sau dreapta reprezentare. Înțelesul teologic ne duce și mai departe, la dreapta slăvire, la dreapta vedere a lui Dumnezeu sau la dreapta-mărturisire.

Ortodoxia este un nou mod de viețuire, o nouă existență. Este Viața în Hristos, care a intrat în istorie prin Întruparea Cuvântului Veșnic al lui Dumnezeu. Este adevărul despre Dumnezeu, despre om și despre lume, așa cum ni l-a dat Însuși Dumnezeu Cel Întrupat prin învățătura Sa desăvârșită. Așa cum l-au exprimat Sfinții Apostoli. Este acea sinteză minunată dintre dogmă și obiceiuri, dintre teorie și practică, așa cum ne-a fost transmisă de către Sfinții Părinți. Ea este credința mântuitoare, în centrul căreia se află adevărul despre Dumnezeu, despre om și despre lume, așa cum ne-a fost descoperit de Dumnezeu prin profeți, iar „în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evrei 1, 2). Este credința pecetluită cu sângele mucenicilor celor două milenii de creștinism, dar și de cei care-și jertfesc viața pentru Hristos în timpul nostru.

Biserica Ortodoxă, după cum mărturisim în Simbolul de Credință, este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Aceste patru însușiri arată întreaga ei măreție, unitatea interioară, dar și dimensiunea ei universală. Este Una, pentru că Unul este și Trupul lui Hristos; este Sfântă, pentru că sfințenia provine din sfințenia Capului, care sfințește și mădularele Sale; este Sobornicească, pentru că s-a întins în toată lumea și este pentru toate vârstele, toate neamurile și toate rasele; este Apostolică, pentru că se sprijină pe învățătura Sfinților Apostoli și, desigur, a Sfinților Părinți, așa cum aceștia au tâlcuit predica apostolică, de vreme ce Apostolii sunt martori ai Învierii lui Hristos. Duminica Ortodoxiei ne-o arată biruitoare în fața tuturor ereziilor. Ortodoxia își sărbătorește Biruința. Vii și adormiți, Biserica luptătoare și cea biruitoare deopotrivă, întreg Trupul lui Hristos, sărbă­torește duhovnicește în această duminică, când îi fericim pe sfinți și pe toți cei care s-au arătat credincioși de-a lungul veacurilor, întrucât ei sunt cei care ne-au transmis neștirbit Adevărul vieții în Hristos, adică modul viețuirii, singurul care conduce către îndumnezeire, către mântuire.

La 11 martie 843, Patriarhul Metodie al Constantinopolului, din încredințarea Sfintei Teodora, Împărăteasa Bizanțului, a organizat pentru prima oară sărbătorirea solemnă a dreptei credințe în cea dintâi duminică din Postul Mare. A fost prăznuită, de fapt, biruința învățăturii ortodoxe despre cinstirea sfintelor icoane, în care se sintetizează întreaga învățătură a Bisericii.

În această duminică, pornind de la evenimentul istoric al restaurării cultului icoanelor, Biserica ne deschide în fapt un orizont mult mai cuprinzător: acela al tainei dreptei credințe. Taină care depășește tot ceea ce s-a spus sub chip de dogmă și este o realitate de care, în plinătatea ei, ne putem apropia doar liturgic și prin rugăciune. Iată de ce, tocmai pentru că depășește puterea de exprimare prin cuvânt a adevărului Bisericii, taina dreptei credințe ne este dată în această primă duminică din post spre contemplare într-o împletire liturgică, filocalică și cuvânt dogmatic.

Fiecare duminică a Postului Mare ne propune prin ceea ce prăznuiește o distanțare de noi înșine, pentru a vedea în ce măsură evenimentul prăznuit se regăsește în viața și căutările noastre. Este ascunsă aici o lucrare curățitoare a omului nostru lăuntric, a minții noastre de „înțelepciunea cea deșartă a acestei lumi”, ca pregătire pentru dobândirea minții duhovnicești a Părinților filocalici. De aceea, Duminica Ortodoxiei cuprinde un îndemn stăruitor la cernerea propriilor convingeri și ne obligă acum, la început de post, la o deplină separare lăuntrică de tot ce pare ortodox dar nu este, de tot ce nu ne duce la Învierea lui Hristos.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune că această duminică „se află în Postul Sfintelor Paști, în urcușul nostru spre Înviere, pentru ca să ne arate că dreapta credință înseamnă și dreapta viețuire, adică lepădarea de păcat prin post și rugăciune, prin spovedanie, pe de o parte, și căutarea sfințeniei, pe de altă parte. De aceea, ne pocăim mai mult și ne împărtășim mai des în această perioadă, ne lepădăm de păcate și ne unim cu Hristos Cel Unul Sfânt”.

În ziua Ortodoxiei, mărturisim credința noastră dreaptă cinstindu-L pe Dumnezeu și ne închinăm Lui, așa cum se cuvine. Această zi este un bun prilej de a reconsidera importanța de neprețuit a Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții în viața noastră cea de toate zilele. Suntem datori să dăm slavă lui Dumnezeu și să-I aducem mulțumire pentru marele dar al Ortodoxiei - calea adevărului spre viața veșnică.

(Sursa: Ziarul Lumina)