Copiii din Grupa de Cateheză a Bisericii „Sfântul Dumitru” Suceava au vizitat ținuturile Buzăului și Vrancei

Copiii din Grupa de Cateheză de la Biserica „Sfântul Dumitru” din municipiul Suceava au avut parte de o altă excursie incredibilă. Împreună cu preotul Justinian Cojocar, copiii au ajuns, pe 28 septembrie 2019, în ținuturile Buzăului și Vrancei. A fost un dar oferit copiilor de părintele  Justinian Cojocar. Cu părintele pe post de șofer, copiii au plecat cu noaptea-n cap și au ajuns de dimineață la Vulcanii Noroioși, pe care i-au găsit bolborosind neîncetat și împroșcând noroi fără să le pese că în jur fac oleacă de dezordine. E o taină a naturii. Craterele de la suprafață arătau ca un ceaun în care e gata-gata să se facă mămăliga, numai că era de culoare gri curat și nu galben auriu. Copiii au urcat până la crater, au încercat ghețușul de noroi, s-au pozat și s-au minunat de noroiul cu gaze care vine de la km adâncime din pământ. Pentru prima oară au mers pe un drum petrolier, unde cu siguranță oriunde săpai dădeai de petrol și gaze. Excursioniștii îndrăzneți, obișnuiți cu aventura și-au curățat încălțările luându-și la revedere de la vulcanii care nu dorm niciodată de la Berca și Beciu. Aici se află cei mai mari vulcani noroioși din Europa.

Era doar începutul unei zile care a continuat pe niște drumuri de munte de pământ. Doar sondele de petrol te făceau să uiți că poate suntem singuri pe-acolo. Oamenii trăiau într-o lume în care timpul curgea altfel. Erau liniștiți! Al doilea popas a fost în Munții Buzăului, la așezările rupestre unde au trăit pustnicii și sihaștrii vreme de 1.000 de ani. Acestea se află în localitățile Bozioru, Colți, Cozieni, Glăvane. Cu avânt, copiii și părintele au urcat prin păduri și au descoperit chilii cu altare mici, biserici săpate în stâncă. Aerul era tare, soarele strălucea și cu toții s-au bucurat de o vreme splendidă. Răcoarea din grote era binevenită după efort. Au urcat pe scări înguste la unele chilii și cu toții au rămas uimiți de puterea acelor sfinți ai lui Dumnezeu care s-au retras așa de mult în sihăstrie, în pădurile greu accesibile. Hrana lor era puțină și totuși erau fericiți. Erau cu Dumnezeu! Piatra era casa lor pe pământ, dar deja erau cu inima și mintea în Cer. Viețuirea lor era îngerească. Doar iubitul Dumnezeu va descoperi la vremea rânduită sfințenia acestor oameni care ne-au chemat de departe să le vedem locurile de viețuire și de închinare.

Înainte de a părăsi ținutul Buzăului, ultimul popas din itinerar a fost Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire de călugări. Ea a fost zidită în sec. al XVI-lea, din piatră. În interior pictura împodobea biserica și era slujba de seară!

Drumul din Munții Buzăului până în ținuturile Vrancei a fost o gură de oxigen. Copiii au moțăit și s-au înzdrăvenit oleacă. În ținuturile Vrancei au ajuns la Panciu și apoi la Mănăstirea Sfântul Teodosie de la Brazi, o mănăstire de măicuțe. Aici s-au cinstit Sfintele Moaște. Racla era deschisă. Mare bucurie i-a cuprins pe copii și pe părinte. Au ajuns pentru prima oară. Părintele îl știa pe sfânt doar din cărți. Acum au putut să se roage marelui mitropolit al Moldovei din sec. al XVII-lea. Și aici copiii au prins slujba de seară.

Ultimul popas a fost așteptat cu nerăbdare. Schitul Soveja se află pe drumul către Târgu Secuiesc. Pe-acolo este plin de păduri. E zona Subcarpatică. La ceastă mănăstire excursioniștii osteniți și oleacă obosiți au mâncat bunătăți pregătite cu multă dragoste de măicuțe. N-a lipsit brânza cu smântână adevărată, naturală. Cu ajutorul lui Dumnezeu, târziu în noapte s-a ajuns la Suceava. Părintele și copiii au mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutor. Tot cu rânduiala Lui vor ajunge în viitor și-n alte locuri minunate!

(G. C. - Biserica „Sfântul Dumitru” Suceava)