Cel mai mare dar – mântuirea!

În predicile Preasfinţiei Sale, îi îndemna pe credincioşi mai întâi să rămână statornici în staulul Bisericii Ortodoxe întemeiate de Hristos, care de aproape 2000 de ani conduce poporul nostru pe calea mântuirii. Apoi îi îndemna să se roage lui Dumnezeu cât mai mult şi să nu lipsească de la slujbele bisericii, să-şi crească copiii în frica Domnului, să trăiască în iubire cu semenii lor, să asculte de păstorii lor duhovniceşti şi să-şi mărturisească regulat păcatele, pentru a se învrednici de Sfânta Împărtăşanie.

Uneori, îi îndemna astfel pe credincioşi:

– Sfântul Apostol Pavel consideră viaţa noastră pământească ca o întrecere şi alergare pe stadion, pentru a câştiga cununa biruinţei (I Corinteni 9, 24-25). Această cunună pentru noi este mântuirea sufletului. Ea nu ne vine de la sine, ci se dobândeşte cu trudă şi cu sârguinţă, căci nicio cunună sau premiu nu vine pe nemuncite. Aşa şi „Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila şi cei ce se silesc, aceia o răpesc” (Matei 11, 12). Ea nu stă în vorbe, ci în fapte, sprijinită pe dragoste către toţi oamenii. Deci şi noi trebuie să ne supunem rânduielilor vieţii duhovniceşti cu bucurie, iar nu suspinând. Să păzim duhul Evangheliei şi să-l trăim aşa cum ne-a învăţat bunul nostru Mântuitor, Care şi-a dat chiar viaţa Sa pentru mântuirea noastră şi pentru a ne sluji ca exemplu de urmat.

Alteori, spunea în predicile Preasfinţiei Sale:

– Dumnezeu ne-a dăruit ce a fost mai de preţ, mântuirea. Deci şi noi să-I răspundem cu ce avem mai de preţ – iubirea curată a sufletului. Să iubim pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul, pentru că El este Tatăl nostru al tuturor şi prin El suntem ceea ce suntem. El ne-a chemat la viaţă şi ne-a înfrumuseţat mai mult decât orice, când a sădit în noi chipul slăvit şi asemănarea Sa şi ne-a făcut stăpâni peste tot ce există pe pământ. De asemenea, se cuvine să iubim şi pe semenii noştri în aceeaşi măsură în care ne iubim pe noi înşine, căci toţi suntem fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între noi.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 666-667, Doxologia.ro)