Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În liturghie este viața Mântuitorului
- Ați predat religia în școală?
- Am predat un singur an, când s-a introdus religia, neremunerat; eram deja în pensie. În copilăria mea preotul era cel care preda religia în școală.
- Cum trăiți liturghia? La fel ca la începutul slujirii?
- Liturghia este un act divin și o trăire minunată. În liturghie este viața Mântuitorului. Acolo ne întâlnim cu Patima Lui și toate momentele au o însemnătate mare. După fiecare ectenie există o explicație a momentului liturgic care corespunde vieții Mântuitorului, de la Naștere până la Răstignire, și apoi până la Învierea veșnică și Împărăția Cerurilor. În toată slujirea noastră noi urmărim mântuirea și viața veșnică a sufletelor. Pentru că spune Sfânta Scriptură: în casa Tatălui meu multe lăcașuri sunt, ceea ce înseamnă că vom primi trepte de mântuire după faptele noastre, așa cum în lumea pământească fiecare are o menire, o funcție, până la judecata cea de pe urmă, când va rândui Cel de Sus. Până atunci, până la moarte, avem și noi o judecată a noastră proprie; cam știm ce am făcut în viață. Un om conștient de viața și faptele lui cam știe ce a făcut: mai bine sau mai rău.
- Dar când va fi sfârșitul nimeni nu știe.
- Așa este, nici Fiul, nici îngerii din ceruri, numai Tatăl. După cum spune Apocalipsa Sfântului Ioan, capitolul 20: când morții se vor scula și cărțile se vor deschide. Iar prorocul Iezechiel a văzut în vedenie un câmp de oase, peste care a venit ca un curent, un suflu puternic – Duhul lui Dumnezeu – și le-a dat viață, le-a însuflețit și oasele se mișcau. Așa va fi!
Cel mai puternic argument pentru existența lui Dumnezeu este în natură: firul de iarbă!
- La Prohod, la slujba de înmormântare spunem: Ce amare sunt cuvintele celor ce mor, când se duc de aici! De copii mă despart, de frați, de rude, de prieteni, de vecini și nu știu încotro mă duc, numai Dumnezeu care m-a chemat știe. Dar voi să-mi faceți pomenire! Așa minunat spune cântarea!
- Nu știm cum va fi: bine sau rău...
- Noi trebuie să facem după porunca lui Dumnezeu, care ne îndeamnă să facem voia Lui, să facem binele. Dumnezeul nostru este al Binelui și Îl putem vedea și cunoaște din viața noastră, chiar și în natură. Pe vremea comuniștilor se spunea Dumnezeu-Natură; tocmai ei spuneau asta și nu se gândeau la Dumnezeu cel Adevărat, nu se gândeau că cel mai puternic argument pentru existența lui Dumnezeu este în natură: firul de iarbă! Tot ce vedem, tot ce se mișcă în lumea aceasta este un argument de existență a lui Dumnezeu! Ei vorbeau și nu-și dădeau seama că spuneau adevărul, zicând Dumnezeu-Natură!
- Slavă Domnului pentru toate, și pentru aceasta!
- Să-i mulțumim lui Dumnezeu în fiecare moment pentru puținul pe care-l avem. Toate trebuie să fie cu măsură: mâncarea, băutura, munca, chiar și rugăciunea, care dacă e puțină, trebuie să pornească din adâncul sufletului! Să fim cutremurați, pielea noastră să se furnice când ne gândim la Dumnezeu! Chiar dacă noi nu-L vedem pe Dumnezeu, pentru că pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor. Dar El este în firea noastră, în natura noastră, în ființa noastră. Dumnezeu a zis când l-a făcut pe om: Să facem om după chipul și asemănarea noastră. Dar când ne asemănăm Lui? Când facem Binele, căci Dumnezeu este Binele. Moartea a venit pentru că oamenii s-au abătut de la a face binele.
- Dați-ne o binecuvântare!
- Te binecuvintez din tot sufletul și să ai puterea să primești această binecuvântare pentru viață, pentru a face bine, pentru a voi binele oriunde și oricând. Să faci binele este Viața, îți dă putere și viață! Când faci rău toate se întunecă, sufletul, mintea, toate dor. Iar cea mai mare durere este starea sufletească, când un om este zbuciumat și tulburat. Se spune Trupul de dureri de chinuiește, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepsește. Sau, cum zice Apostolul Pavel, Nu fac binele pe care trebuie să-l fac, ci răul pe care nu trebuie să-l fac. Și să nu-mi fie mie a mă lăuda decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos!
- Amin!
(Dialog cu Vasile Tomoiag)
