Liturghie arhierească la hramul Mănăstirii Suceviţa

În ziua sărbătorii Schimbarea la Faţă a Mântuitorului (6 august 2019), Mănăstirea Suceviţa şi-a serbat hramul. Cu acest prilej, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de 38 de preoţi şi diaconi.
Din soborul slujitor au făcut parte şi arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, pr. Petru Lupăştean, protoiereu al Protopopiatului Rădăuţi, pr. Aurel Goraş, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, arhim. Nectarie Clinci, stareţul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhim. Iustin Dragomir, stareţul Mănăstirii Bogdana Rădăuţi, preoţi şi diaconi.
Slujba a fost prilejuită de hramul aşezării monahale, ctitorie a familiei Movileştilor din timpul voievodului Petru Şchiopul, şi s-a desfăşurat pe un podium special amenajat în incinta aşezământului monahal, iar răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii. 

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii PS Damaschin a spus: „Postul acesta al lunii august la început nu era doar pentru Maica Domnului, ci era rânduit şi pentru pregătirea acestei sărbători de astăzi, de la mijlocul perioadei, adică pentru Schimbarea la Față, că nu poţi să prăznuieşti Schimbarea la Faţă dacă nu te schimbi şi tu, dacă nu schimbi și tu ceva înăuntrul tău. Ce înseamnă Schimbarea la Față? Când un om se schimbă la față, se face mai palid sau din contra se face mai stacojiu, Doamne ferește să nu aibă o anemie sau hipertensiune, sau poate are emoții, asta înțelegem noi când cineva se schimbă la față. Dar Schimbarea la Față a Domnului ce a fost? Ceea ce am auzit în Sfânta Evanghelie. Domnul Iisus s-a suit pe muntele Taborului cu trei dintre apostoli săi, Petru, Iacov și Ioan, şi zic ce zice Sfânta Evanghelie că s-a Schimbat la față înaintea lor în sensul că Fața lui a strălucit, adică nu mai era faţa lui aşa cum era înainte, a strălucit ca soarele şi hainele lui s-au făcut albe ca zăpada. Un nor i-a acoperit pe Domnul Hristos, pe Moise şi pe Ilie cu care Domnul Hristos grăia, ucenicii au căzut cu faţa la pământ, glas s-a auzit din cer pentru apostoli: <Acesta este fiul cel iubit întru care am binevoit, pe acesta să-l ascultaţi>. Apoi Domnul Hristos a venit, i-a trezit pe apostoli şi s-a coborât din munte şi le-a zis: Nu spuneţi nimănui ce s-a întâmplat aici, asta s-a făcut pentru voi ca să cunoaşteţi în cel batjocorit pe Sfânta Cruce pe cel care astăzi este plin de slavă pe Tabor şi de abia după aceea să spuneţi cine este cel care pătimeşte, cine este cel care se răstigneşte, cine este cel batjocorit, un om oarecare, un profet oarecare? Nu! Este Fiul lui Dumnezeu care şi-a arătat Slava Lui ca Dumnezeu adevărat pe Tabor, că faţa Domnului Hristos nu s-a schimbat de la soarele care era acolo, ci dinăuntru a venit această lumină pe faţa lui. S-a schimbat la faţă Domnul pe muntele Taborului, apoi s-a întunecat soarele pe muntele Golgotei pentru ca Domnul să schimbe lumea. Arată lumea noastră ca o lume care s-a născut din Tabor? Recunoaşteţi lumea aceasta ca pe o lume pe care Domnul a vrut să o schimbe şi a pus începutul acestei schimbări, recunoaşteţi într-un om, în mai mulţi oameni, chiar şi în noi creştinii atunci când ne uităm urât unii la alţii, când vorbim urât, când ţinem minte răul, când ne mâniem, când ne înfuriem, recunoaşteţi vreun chip, vreo asemănare a aceleia luminate de pe Tabor. Vi-i închipuiți pe Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan după ce au avut această experiență când au văzut întru slavă Fața Domnului mai ceva ca soarele, că imediat ce au coborât din munte au început să se certe pe lucruri de nimic, mai încolo da, au uitat ceea ce s-a întâmplat pe Tabor, dar atunci imediat nu. Noi când ieşim din Biserică, atunci când plecăm de la întâlnirea cu Domnul Hristos, păstrăm ceea ce am văzut, ceea ce am simţit şi ceea ce am trăit? Este lumea aceasta a noastră o lume pe care Domnul a vrut să fie schimbată, a schimbat atunci Dumnezeu lumea sau n-a schimbat-o, schimbă Dumnezeu lumea sau n-o schimbă? O schimbă, dar prin noi, oamenii. Din noi, dinlăuntru, nu dinafară se schimbă lumea. Şi unde-i locul unde ne schimbăm noi? Care-i noul Tabor unde trebuie să mergem să ne schimbăm la faţa sufletului? Biserica este noul Tabor. Noi nu zidim biserici ca să le avem multe la număr, să ne lăudăm că avem nu ştiu câte, ci pentru ca întrânsele să se schimbe oamenii, să se sfinţească oamenii, să se curăţească oamenii. În Biserică auzim pe un Moise şi pe un Ilie care ne învaţă legea lui Dumnezeu şi cine îşi povăţuieşte viaţa după Legea lui Dumnezeu nu va mai face atâtea răutăţi pe care le vedem în jur. Cu cât un om nu este în Biserică sunt mai mari şanse ca el să facă rău în societate.”