„De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor” – tâlcuire de la Sfântul Neofit Zăvorâtul

Dar tu, auzind că dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor gândeşte-te de la tine însuţi ce înseamnă cele spuse şi vedeţi cum atunci când eram prunci, eram vrednici de Împărăţie. Căci nu era în noi atunci urmă de slavă deşartă, nici roi de patimi pierzătoare nu ne rănea.

Căci pe prunc nu-l desfată nici împodobirea veşmintelor, nici goliciunea nu poate să-l ruşineze pe el. Sărăcia şi bogăţia le are ca pe nimic, iar păcate sau fapte de ruşine nici nu ştie să facă, aurul şi argintul şi pietrele preţioase şi orice altceva le socoteşte de asemenea ca fiind printre cele mai de necinste şi nici nu deosebeşte prietenul de duşman, şi nici pe cel ce-l loveşte sau ocărăşte nu-l socoteşte mai mic decât cel ce-l laudă. Şi nu ştie pruncul a se întrista sau a se bucura de vreun câştig sau vreo pagubă, desfătarea vieţii şi slava ei le socoteşte ca nimic, plânge şi numai pe maica lui o caută şi numai către ea îşi ridică ochii şi neîncetat vrea să sugă la sânul ei.

Acesta este, cred, scopul cuvântului stăpânesc şi aşa se tâlcuieşte dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii[1] şi nu veţi dispreţui toate cele pământeşti şi nu veţi urî din tot sufletul orice păcat şi nu veţi plânge la Dumnezeu, cum plânge pruncul după maica lui, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor[2].

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri V, traducere de Laura Enache, Editura Doxologia, Iaşi, 2016, pp. 198-199) [1] Matei 18, 3.[2] Matei 18, 3. (Sursa: Doxologia.ro)