Postul şi sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Suntem în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe care îi vom sărbători pe 29 iunie. Postul acesta ne aminteşte de pregătirea Sfinţilor Apostoli pentru primirea Sfântului Duh la Cincizecime, dar şi de râvna cu care ei au slujit Biserica, ducând cuvântul Evangheliei până la marginile lumii. Perioada de pregătire duhovnicească înainte de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel este o practică veche a Bisericii, care datează din epoca primară. Despre aceasta au vorbit Sfinţii Atanasie cel Mare, Ambrozie al Milanului şi Leon cel Mare. Prin ţinerea postului se evidenţiază şi se cinstesc şi darurile Sfântului Duh care s-au revărsat peste Sfinţii Apostoli la Cincizecime, de aceea în vechime acest post se mai numea Postul Cincizecimii.

La sfârşitul acestui post îi vom sărbători pe Sfinţii Petru şi Pavel şi astfel ne este atrasă atenţia asupra unui aspect al tainei Bisericii, şi anume asupra slujirii apostolice la care Mântuitorul Hristos a dorit să-i facă părtaşi pe oameni.

Sărbătorirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel pe 29 iunie este rânduită de Biserică pentru că cei doi mari Apostoli au suferit martirajul la Roma în aceeaşi zi şi în acelaşi an. Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat prin tăierea capului. Ei au fost martirizaţi la Roma în timpul împăratului Nero, în anul 67. Cinstirea lor într-o singură sărbătoare simbolizează unitatea credinţei, unitatea Bisericii care s-a alcătuit la începuturile ei din elemente eterogene: adică evreii, cărora s-a adresat lucrarea misionară a Sfântului Apostol Petru, şi nea­muri, pentru creştinarea cărora s-a ostenit Sfântul Apostol Pavel. Acesta a fost şi motivul care a condus la înfiinţarea sărbătorii comune a celor doi corifei, când în anul 258, pe 29 iunie, Papa Sixt al II-lea a mutat moaştele lor în catacomba Sfântului Sebastian din Roma. Curând sărbătoarea aceasta s-a ţinut în toate Bisericile locale.

(Ziarul Lumina)