Lipsa smereniei este cauza multor tulburări. Omul smerit ştie să rabde, să cedeze, să-şi păstreze nădejdea. Smerenia nu are nimic de-a face cu nefericirea, nu provoacă milă, nu este o atitudine lipsită de demnitate, înjositoare. Smerenia este o virtute plină de sens; îngăduie, îndură, tace, lasă loc mâniei. Smerenia este putere şi nu slăbiciune. Nu înseamnă, fireşte, că celălalt îl exploatează şi-l chinuieşte pe omul smerit. Femeile se plâng adeseori de duritatea şi violenţa bărbaţilor. Dar faptul că bărbatul se impune prin forţă şi brutalitate vădeşte în realitate lipsă de bărbăţie, lipsă de educaţie, stări psihice nesănătoase provenite din conflicte din copilărie. Familia nu este o arenă a disputelor unde domină adversarul mai puternic şi mai tare, ci tărâm sfinţit al tăcerii, al păcii, al dragostei, al seninătăţii, al liniştii, al simplităţii şi al bucuriei adevărate.
Deci când convieţuirea nu aduce bucurie, cei doi vor căuta în altă parte bucuria. Infidelitatea conjugală a luat proporţii uriaşe, iar rănile care rămân în urma ei sunt multe şi nelecuite. Păcatul adulterului este astăzi în floare, iar oamenii, din păcate, îl îndreptăţesc cu multă uşurinţă, îl tolerează, iar unii chiar se laudă şi se fălesc cu el. Cineva se simte atras spre adulter din pricină că dragostea pentru cel pe care spunea că îl va iubi întreaga viaţă slăbeşte. Aceasta este cauza principală în jurul căreia se împletesc, desigur, şi diferite alte pricini. Infidelitatea este şi una dintre principalele cauze ale divorţului. Criza prin care trece o căsnicie este câteodată, am putea spune, firească, la fel ca norii pe cer, dar trebuie să mai existe şi părerea de rău, iertarea, pocăinţa, refacerea relaţiei, o atitudine mai călduroasă şi schimbarea. Astăzi, în epoca noastră liberală, lipsită de oprelişti şi ameţitoare, în numele sacrosanctelor drepturi care uită sistematic de îndatoriri, flutură stindardul colorat cu inscripţia „nepotrivire de caracter” menită să justifice un divorţ imediat. Dar cine a zis vreodată că există un om care să se potrivească în mod absolut cu altul în ceea ce priveşte caracterul său? Faptul că nu ne simţim identici nu înseamnă că este cazul să ne despărţim, să nu mai vorbim niciodată, să ne ucidem.
Căsătoria nu este o soluţie temporară, ci trai împreună pentru toată viaţa, spre întregire a unuia prin altul, desăvârşire şi îndumnezeire.
(Monahul Moise Aghioritul, Cuviosul vameş şi sfântul risipitor, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2016, pp. 136-138)