Judecata lui Dumnezeu este dreaptă

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci vă spun acestea ca să vă mântuiţi. Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea, pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi auzit vreodată, nici faţa Lui n-aţi văzut-o; şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe Care L-a trimis Acela. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă! Slavă de la oameni nu primesc; dar v-am cunoscut că nu aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii, iar slava care vine de la singurul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Căci, dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileei, în părţile Tiberiadei. Şi a mers după El mulţime mare, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 1, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1990), vol. 81, pp. 20; 26

„Căci judecata aceea este cea din urmă şi singura şi cu adevărat înfricoşătoare şi dreaptă. E cu atât mai dreaptă cu cât e mai înfricoşătoare, sau poate de aceea e mai înfricoşătoare pentru că e cu totul dreaptă. Şi închide în ea, prin dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, toate veacurile. (...) Va veni cu adevărat timpul când va suna o trâmbiţă înfrico­şă­toare, scoţând un sunet ciudat; şi tot ce vedem se va desface, căzând din rânduiala ce se vede acum. Şi lumea vă­zută va trece, primindu-şi sfârşitul. Şi se va arăta lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul străine ochilor şi urechilor şi înţelegerii. Şi trâmbiţa care va suna potrivit poruncii dumne­ze­ieşti va scula din moarte nenumă­rate milioane de trupuri omeneşti deodată ca dintr-un somn, aducându-le la cercetare. Iar Dumnezeu va da fiecăruia răsplătirile drepte ale celor făcute în trup, fie bine, fie rău, dând tuturor marea şi înfricoşătoarea şi cea din urmă încheiere.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)