Când începe liturghia credincioşilor şi ce este Antimisul?

Sfârşitul Liturghiei catehumenilor (Cuvântului) şi începutul Liturghiei credincioşilor (euharistică) se întrepătrund prin două acte săvârşite concomitent: rostirea ecteniei catehumenilor şi desfacerea antimisului. Deschiderea antimisului marchează sfârşitul Liturghiei catehumenilor, deschisă participării tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovăduire a Evangheliei către întreaga lume. În ea Dumnezeu Cuvântul ne vorbeşte, ne învaţă şi ni se împărtăşeşte prin cuvânt.

Urmează cea de-a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credincioşilor sau euharistia, în care Biserica se separă de lume pentru a aduce, în Hristos, jertfa euharistică cea fără de sânge şi a fi înălţată în Împărăţia Cerurilor, la ospăţul Stăpânului, primind ca hrană însuşi Trupul şi Sângele Domnului. Atmosfera de suprafiresc în care se desfăşoară sfânta slujbă se accentuează treptat în această parte, pe măsură ce ne apropiem de ritul euharistic care este centrul Sfintei Liturghii.

După cum spuneam, Liturghia catehumenilor şi Liturghia credincioşilor se întrepătrund prin momentul desfacerii Antimisului. Ce este Antimisul?

Antimisul este o bucată de pânză de in sau de mătase, în forma dreptunghiulară, cu laturile de 50-60 cm, având imprimată scena punerii Domnului în mormânt (vezi foto). Toate antimisele cuprind numele parohiei, hramul bisericilor cărora sunt destinate şi semnătura episcopului locului. Ele se schimbă de fiecare dată când se instalează un nou episcop.

Termenul de antimis vine din limba greacă de la cuvintele anti (în loc de) şi minsos (masă) însemnând, aşadar, „în loc de masă”. El este obligatoriu pentru slujirea Sfintei Liturghii, în caz de nevoie Sfânta Liturghie putând fi săvârşită şi în afara bisericii, dar numai pe antimis. Antimisul stă în permanenţă pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie, îndoit şi învelit într-o pânză protectoare numită iliton.

 La Sfânta Liturghie, după citirea din Evanghelie aceasta este aşezată mai în faţă pe Sfânta Masă, lăsând locul antimisului care este desfăcut de către preot în timpul rostirii ecteniei catehumenilor şi însemnat cu semnul Sfintei Cruci la rostirea ecfonisului.

Antimisul are în acelaşi timp un rol practic şi o profundă semnificaţie teologică. Rolul practic constă în aceea că pe antimisul desfăcut vor fi aşezate Sfântul Potir şi Sfântul Disc, iar eventualele părticele din Sfintele Daruri care vor cădea pe el vor putea fi adunate evitându-se profanarea. Semnificaţia teologică a antimisului vine din legătura lui cu episcopul locului a cărui semnătură o poartă întotdeauna, antimisul este „delegaţia” pe care episcopul o dă preotului pentru slujirea Sfintei Liturghii.

(Doxologia.ro)