Invitație adresată elevilor la... post

În general, postul reprezintă o experienţă, iar pentru unii dintre noi şi, în special, pentru cei mai tineri, aceasta poate să fie una cu totul inedită. Însă se prea poate ca generaţia de astăzi, aflându-se la vârsta copilăriei sau a adolescenţei, să fie mai degrabă atrasă de alte lucruri decât de post, cum ar fi de pildă jocurile pe calculator sau navigatul pe internet, în căutarea diverselor distracţii. Însă spaţiul digital nu exercită o atracţie firească asupra omului, în care să poată funcţiona discernământul şi alegerea conştientă, ci mai mult o atracţie magică, hipnotică, aducătoare de dependenţă, de cele mai multe ori.

Totuşi, ne aflăm în Postul Mare şi se cuvine să vorbim şi despre practica postului ca despre o experienţă care, odată încercată, ar putea să constituie o atracţie cel puţin interesantă pentru oricine, chiar şi pentru cei mai tineri care se află astăzi pe băncile şcolii. E adevărat că Postul Mare, în special, ar putea să sperie prin lungimea lui pe oricine s-ar hotărî să înceapă acum să-l ţină. Însă înclin să cred că acesta reprezintă doar un sentiment nedefinit de teamă, așa cum ni se întâmplă, de obicei, în faţa oricărei experiențe noi şi, de aceea, ezităm să o trăim. De asemenea, se ştie că această teamă specifică indeciziei este cu totul neproductivă în orice situaţie. Iar indecizia are în spate, de regulă, fie o inerție comportamentală provenită din mediul familial, fie un blocaj psihologic, ce îți şopteşte că e cu neputinţă să posteşti, te vei anemia, vei ameţi etc. Dar surpriza plăcută, pe care ar trebui s-o ştie chiar şi cei care sunt elevi, este aceea că toți cei care au încercat postul au şi reușit să-l ţină! Aproape toţi mărturisesc că postul, un fapt pe care înainte nici măcar nu şi-l închipuiau, devine realitate dacă te decizi să-l începi! Cu siguranţă, postul se deprinde mult mai bine în prima copilărie, în sânul familiei şi, de aceea, pentru cei care au început practica aceasta de mici, mai târziu nu va mai ridica absolut nici o dificultate. Va deveni un gest firesc.

Totuși, pentru cei care se află la vârsta adolescenței şi stau în cumpănă în fața postului, ar trebui să afle că postul nu trebuie neapărat privit ca o privare. Sau se poate spune că este o privare, dar care aduce, în schimb, alte beneficii pe care nu le poți avea atunci când nu postești. De pildă, prin post ajungi să te cunoşti mai bine, să-ţi vezi reacţiile şi chiar limitele rezistenţei trupeşti şi sufleteşti. De asemenea, poţi să observi în ce măsură reuşeşti să-ţi disciplinezi nu doar trupul, ci şi gândirea; adică în ce măsură reuşeşti să te mobilizezi şi să te conduci pe tine însuţi spre un obiectiv. Iar dobândirea acestei puteri de a te conduce pe tine, de a nu te supune dependenţelor, nu reprezintă altceva decât adevărata libertate, după care tânjesc toţi.

În acest sens, elevul poate experimenta, pe lângă postul alimentar, și un post de distracții, de tehnologie și mai ales de consumare a timpului în mediul virtual. Apoi ar putea evalua efectele acestui post asupra calităţii comportamentului, atenţiei şi învăţării sale. Şi, după cum va putea constata chiar practicantul postului, cel mai mare câștig al elevului în acest caz este plusul de atenție, care conduce la îmbunătăţiri semnificative în orice domeniu.

În final, nu trebuie scăpat din vedere amănuntul că postul, ca oricare altă nevoință ascetică proprie Bisericii, se trăiește în vederea unei finalități mai înalte decât viaţa prezentă. Aceasta este bucuria pascală, prefigurare a bucuriei negrăite din care se vor împărtăşi credincioşii în Împărăţia lui Dumnezeu. Însă chiar şi traseul până la țintă nu constituie doar un efort pur omenesc. Cel care va îndrăzni să facă această experiență va simți un sprijin și o însoțire pe tot acest parcurs; aceasta este prezența nevăzută a harului, care îl încredințează pe trăitorul postului că nu este singur şi că, ceea ce omenește nu părea posibil, acum a devenit cu putință.