Sfânta Treime a creat Universul

Creaţia este lucrarea Sfintei Treimi şi este adusă la existenţă ca o unitate armonioasă de către Dumnezeu, Treime de Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Crezul numeşte pe Tatăl „făcătorul cerului şi al pământului”, pe Fiul, „Cel prin care totul s-a făcut”, pe Duhul Sfânt, „făcător de viaţă”.

Sfânta Treime, înţeleasă ca taina supremei iubiri, explică aducerea din nimic la existenţă a lumii şi a omului. Argumentele Teologiei Ortodoxe, coroborate cu datele cosmologiei moderne, arată, fără nici o posibilitate de tăgadă, că Universul a fost creat din nimic şi este menţinut în existenţă numai prin relaţia lui Dumnezeu cu creaţia, prin intermediul lui Iisus Hristos şi al Duhului Sfânt.

În relaţie cu sine însuşi, universul se reduce la nimic, fiindcă Dumnezeu este prin Sine, pe când orice altă făptură creată e dependentă de El în indisolubilă legătură cu El.

Punctul de vedere creştin în legătură cu facerea lumii, cuprins în dogma creaţiei, susţine că Dumnezeu a creat lumea văzută şi nevăzută în şase zile, iar în a şaptea zi S-a odihnit, sfinţind-o pe aceasta. Cele şase zile ale creaţiei pot fi gândite ca fiind deasupra timpului sau în timp, în funcţie de „locul” sau de sistemul de referinţă de unde le privim, căci, dacă ne-am afla în plan divin, atunci le-am considera ca nesupuse timpului, iar dacă le-am analiza situându-ne pe pământ (în lumea naturală), atunci, uitându-ne în trecutul nostru, am percepe evenimentele creaţiei ca fiind desfăşurate în timp. Creaţia din nimic vădeşte atotputernicia lui Dumnezeu, căci actul creaţional dumnezeiesc nu a avut nevoie de o materie preexistentă, tot ceea ce există fiind adus la existenţă din nefiinţă.

Crearea Universului din „nimic” este opera lui Dumne­zeu-Treime, nu a unei singure persoane dumnezeieşti, fiindcă Dumnezeu nu este o existenţă monopersonală. Toate legile şi informaţiile, constituind planul divin la scară cosmică, au fost gândite de Tatăl şi realizate de Fiul Hristos, în unire cu Duhul Sfânt.