Explicația expresiei „cei doi soți devin una”

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte de asemenea despre soţie ca despre un „ajutor” al soţului ei, „parteneră a vieţii lui”, „mădular şi trup al său”, referindu-se la „calda şi adevărata prietenie” dintre ei:

„De fapt, femeia îi este dată bărbatului pentru a-l sprijini şi a-l fortifica prin acest sprijin al ei, în aşa fel încât el să reuşească să biruie atacurile pe care le întâmpină. Vedeţi, dacă ea este discretă şi înfrânată, nu numai că-i oferă bărbatului mângâiere prin prezenţa ei, ci şi în toate celelalte privinţe i se poate dovedi de un mare folos, uşurându-i viaţa, înlăturându-i greutăţile care se ivesc atât în afara casei, cât şi pe plan domestic, în fiecare zi. Astfel, asemenea unui cârmaci iscusit, ea îi domoleşte furtunile lăuntrice prin înţelegerea pe care i-o arată, îl înconjoară cu o adâncă alinare” (Omilia XXXVIII la Facere).

De fapt, poate că cea mai mare binefacere a căsătoriei este dragostea adevărată dintre două fiinţe omeneşti – faptul că eşti cu adevărat iubit de o altă fiinţă, pe care o iubeşti cu adevărat. Sfântul Ioan Hrisostom vorbeşte despre inefabila unitate dintre femeie şi bărbat în contextul unei astfel de iubiri.

„Când iubeşti, cealaltă persoană eşti de fapt tu însuţi: aceasta este legătura de prietenie (philia), ca acela care iubeşte şi cel care este iubit să nu mai fie două persoane diferite, ci într-un fel de neînţeles o singură persoană, lucru care nu se poate realiza decât atunci când este iubire (agapes). Prin urmare, nu căuta pe cele ale tale, pentru ca să afli pe cele ale tale” (Omilia XXXIII la I Corinteni). Drept aceea, spune Sfântul Părinte, dragostea dintre soţi este „un lucru pe care nici o avuţie nu-l poate egala; căci nimic, absolut nimic, nu este mai preţios decât să fii astfel iubit de soţia ta şi să o iubeşti”.

(David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, pp. 121-122, Sursa: Doxologia.ro)