Despre calendarul ortodox

În fiecare an, noi, creştinii, primim din partea Bisericii calendarul ortodox. Îl primim cu evlavie şi credinţă şi îl aşezăm la loc de cinste în casa noastră, dar şi în inima noastră. În calendarul ortodox sunt însemnate numele sfinţilor şi ale praznicelor de peste an, precum şi multe alte informaţii liturgice care privesc viaţa credincioşilor.

Cine nu îşi aminteşte emoţia cu care părinţii şi bunicii noştri aşezau la loc de cin­s­te în casă, lângă icoana sfântului protector al casei, calendarul şi însemnările de peste an, prin care nădăjduiau din nou în mila lui Dumnezeu şi chemau ajutorul Lui pentru anul care va urma? Dar nu numai atât, ci ne amintim şi bucuria cu care ei însemnau în sufletele lor momentele importante din cursul anului care va urma: începutul Postului Mare, ziua pomenirii celor adormiţi, data Sfintelor Paşti şi a celorlalte sărbători, precum şi alte momente din viaţa lor familială: ziua naşterii, praznicul casei, ziua în care s-au cununat sau ziua în care cei dragi ai lor au plecat la Dumnezeu.

Calendarul bisericesc este un reper important al vieţii noastre creştineşti fiindcă el ne arată că timpul nostru începe cu Dumnezeu şi toate cele din viaţa noastră se rânduiesc potrivit Lui, Dătătorul vieţii şi Mântuitorul nostru. Creştinul ortodox sădeşte permanent în firea lui simţământul că orice lucru început cu Dumnezeu îşi aduce roadele lui la bună vreme şi sunt binecuvântate. Aşadar, creştinul ortodox are întotdeauna pe Dumnezeu înaintea lui şi pe sfinţii Săi. Icoana şi calendarul ortodox se află în aceeaşi menire în viaţa creştinului care cheamă pe sfinţii Bisericii în ajutor şi îi cinsteşte la vremea pomenirii lor, ceea ce îl arată pe creştin că este fiu al Bisericii şi mădular viu al Trupului tainic al Domnului.

Ce este calendarul bisericesc şi care este originea lui?

Plecând de la ceea ce noi cunoaştem astăzi în general despre calendar, calendarul bisericesc este nu numai un sistem de măsurare a timpului, de împărţire a lui în perioadele binecunoscute: zile, săptămâni, luni, ani, ci şi un mijloc de orientare a credincioşilor şi a întregii Biserici în viaţa duhovnicească.

Numele de calendar vine de la cuvântul latinesc kalendae, prin care romanii numeau întotdeauna prima zi a fiecărei luni, zi în care toţi cetăţenii unei cetăţi erau chemaţi (de la καλῶ, în lb. greacă, a chema) în adunarea publică pentru a li se transmite, prin viu grai, lucruri de interes public. Încă de la început, împărţirea timpului s-a făcut după momentele cele mai importante care marchează trecerea lui. Aşa se face că primele calendare, întocmite mai ales în Egiptul antic, s-au întocmit după mersul aparent al Soarelui şi s-au numit calendare solare. Până astăzi, unitatea de bază a unui calendar este ziua, adică alternanţa dintre lumină şi întuneric, ceea ce în limbaj ştiinţific denumeşte mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul axei sale. Cum Pământul are şi o mişcare în jurul Soarelui, durata acestei mişcări în jurul Soarelui este denumită an. Aşadar, anul, din punct de vedere astronomic, însumează durata unei rotaţii complete a Pământului în jurul Soarelui, adică 365 de zile, 5 ore şi 48 de minute şi aproape 46 de secunde. Spre deosebire de anul astronomic, anul calendaristic cuprinde 365 de zile, iar din patru în patru ani, se adaugă la acestea încă a o zi, devenind an bisect, adică un an cu 366 de zile.

Calendarul bisericesc urmează aşadar îndeaproape calendarului astronomic sau civil şi cuprinde 365 de zile, împărţite în săptămâni şi luni, iar la fiecare patru ani se adaugă o zi lunii februarie. Spre deosebire de calendarul civil, calendarul bisericesc cuprinde numele sfinţilor sau ale sărbătorilor bisericeşti pentru fiecare zi din an, precum şi perioadele specifice anului bisericesc, şi anume: perioada Triodului, perioada Penticostarului şi perioada Octoihului. Perioada Triodului reprezintă timpul pregătirii creştinilor pentru praznicul Învierii Domnului Hristos şi cuprinde îndeosebi timpul Postului Mare, perioada Penticostarului este perioada de bucurie şi cinstire a praznicului Sfintelor Paşti şi se încheie cu prima Duminică după praznicul Pogorârii Sfântului Duh, iar perioada Octoihului îşi are începutul de la prima duminică după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt şi durează până la începutul perioadei Triodului din anul următor.

Originea calendarului bisericesc trebuie căutată în vechea Tradiţie a Bisericii, încă din primele veacuri, care însuma forme primare ale cultului martirilor şi pomenirea lor, a vieţii şi a martiriului lor. Treptat, cultul sfinţilor şi cel dedicat marilor sărbători creştine se generalizează şi devine prezent în întreaga Biserică. Astfel, Biserica este înţeleasă ca instituţie divino-umană pentru care timpul este nu numai succesiunea ireversibilă a unităţilor de timp: zi, lună, an, dar şi întregul, unitatea tuturor în Dumnezeu, Cel care le-a zidit pe toate.

Ce cuprinde calendarul ortodox?

Observăm cu uşurinţă că unele dintre aceste nume sunt scrise cu culoare roşie, altele cu culoare albastră, iar altele cu culoare nea­gră.

Numele sfinţilor şi praznicele însemnate cu culoare roşie reprezintă zilele în care sunt pomeniţi sfinţii sau sărbătorile cu cea mai mare importanţă liturgică. Credincioşii cunosc faptul că în aceste zile au datoria să se pregătească şi să participe la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. De asemenea, în aceste zile este rânduit ca fiecare credincios să înceteze lucrul mâinilor lui şi să se dedice sporului vieţii lui duhovniceşti sau spirituale prin: participarea la sfintele slujbe, fapte bune, acţiuni caritabile, fie sub îndrumarea preotului, fie din proprie iniţiativă.

Numele sfinţilor însemnate cu culoare albastră reprezintă în general sfinţi români canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi sunt prăznuiţi, de asemenea, cu mare cinste în Biserica noastră. Ei sunt prăznuiţi prin rânduiala liturgică dedicată vieţii şi sfinţeniei lor, iar credincioşii sunt chemaţi să le cunoască viaţa, să le cinstească ziua de pomenire prin participarea la Sfânta Liturghie şi să le urmeze exemplul.

În sfârşit, zilele de pomenire de peste săptămână scrise cu culoare neagră reprezintă numele sfinţilor păstrate în Sinaxarul Bisericii, sfinţi care au trăit de-a lungul timpului şi pe care Biserica îi pomeneşte şi îi cinsteşte în rânduiala liturgică. Toţi sfinţii pomeniţi în calendarul ortodox arată continuitatea vieţii bisericeşti de-a lungul timpului şi sunt mărturia vie că Dumnezeu a păstrat neclintită temelia Adevărului credinţei noastre. Biserica îi pomeneşte pe sfinţi pentru că ei sunt permanent rugători şi mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

Pe lângă acestea, calendarul ortodox mai cuprinde şi alte date liturgice, cum sunt: zile de post şi posturi de peste an, zile aliturgice (adică zile în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie), zile în care nu se săvârşesc parastase, zile în care nu se săvârşesc cununii sau zile în care sunt rânduite sărbători bisericeşti naţionale.

Zilele de post sunt rânduite în perioadele de post de peste an, la anumite sărbători, precum şi miercurile şi vinerile de peste an, în afară de cele cu dezlegare, însemnate cu cuvântul harţi. În zilele însemnate cu harţi se face dezlegare la produsele de carne, lactate şi ouă. Anumite zile de post de peste an sunt însemnate cu cuvintele Dezlegare la peşte, iar în aceste zile se face dezlegare numai la produsele din peşte.

Zilele aliturgice sunt acele zile în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, întrucât au o semnificaţie liturgică aparte. Un exemplu îl constituie Vinerea Mare din Săptămâna Sfintelor Patimi, atunci când Biserica face pomenirea Răstignirii Mântuitorului Hristos şi punerea Sa în mormânt.

Zilele în care nu se săvârşesc parastase sunt acele zile dedicate praznicului Învierii Mântuitorului Hristos, adică Sfintele Paşti, în Săptămâna Luminată, toate zilele de duminică de peste an, în perioada de la Crăciun până la Bobotează, precum şi la praznicele împărăteşti, cu excepţia praznicului Înălţării Domnului, când se face pomenirea specială a eroilor. Motivul pentru care nu se săvârşesc parastase este faptul că, în aceste zile sau perioade, primordiale sunt bucuria praznicului şi însemnătatea lui din punct de vedere duhovnicesc.

Zilele în care nu se săvârşesc nunţi sunt toate zilele de post şi perioadele de post de peste an. La acestea se adaugă zilele de ajun şi zilele praznicelor împărăteşti, precum şi perioada de la Crăciun la Bobotează. Motivul pentru care nu se săvârşesc nunţi în aceste zile sau perioade este lesne de înţeles. Zilele de post sunt dedicate rugăciunii şi abstinenţei, lucrării tuturor virtuţilor, ceea ce este în contrast cu bucuria specifică momentului unei nunţi. De asemenea, zilele praznicelor împărăteşti sunt dedicate în întregime importanţei mântuitoare a acestora şi nu pot fi înlocuite de bucuria nunţii. Tinerii sunt sfătuiţi de Biserică să aleagă cu grijă ziua săvârşirii acestei mari Sfinte Taine şi să se pregătească trupeşte şi sufleteşte pentru primirea ei.

Sărbătorile bisericeşti naţionale sunt dedicate unor evenimente deosebit de importante din istoria poporului român şi ele consfinţesc unitatea de credinţă şi de neam a tuturor românilor.

Calendarul bisericesc cuprinde aceste sărbători în spiritul celorlalte sărbători religioase pe care Biserica le consfinţeşte prin chemarea la unitate în credinţă şi în dreapta mărturisire a credinţei.

De asemenea, calendarul creştin ortodox cuprinde lista zilelor sau datelor importante, precum şi cea a zilelor sau sărbătorilor legale în care nu se lucrează, aşa cum sunt ele decretate de autoritatea civilă.

(Pr. Conf. Dr. Adrian Ivan, Ziarul Lumina)