Referendumul este „şcoală”, „spital” şi „autostradă”

În zilele de 6 şi 7 octombrie, românii din ţară şi diasporă suntem chemaţi să ne exercităm dreptul câştigat cu jertfa confraţilor noştri în urmă cu aproape trei decenii, dar şi a celor care au suferit în temniţele comuniste ori de-a lungul întregii istorii naţionale, pentru că şi-au dorit o viaţă în care credinţa în Dumnezeu şi adevăratele valori creştine să fie prezente în existenţa lor.

S-au spus şi s-au scris multe în mass-media în ultimele zile, păreri pro şi contra referendumului. Am apreciat în mod deosebit persoanele publice care nu s-au sfiit să rostească răspicat: „Da, merg la vot!”, „Da, preţuiesc valorile spirituale şi culturale ale neamului românesc!”, „Da, voi vota pentru definirea în Constituţie a familiei naturale, chiar dacă unii dintre apropiaţi, prieteni, colegi nu se află în asentimentul meu şi cărora încerc să le arăt adevărul!”, „Da, nu-mi este ruşine cu Hristos şi cu învăţătura Lui, căci chiar de la începutul Sfintei Scripturi aflăm că familia - bărbatul şi femeia - a reprezentat coroana creaţiei Sale!”.

În acelaşi timp, am rămas profund mâhnit de atitudinea celor care, uitând parcă de aparte­nenţa la un neam cu profundă credinţă bimilenară, au născocit felurite asocieri ori reproşuri faţă de referendumul pro-familie aşa cum a creat-o Dumnezeu. De ce s-au pus atâtea piedici organizării acestui vot? De ce adversarii conceptului de familie tradiţi­o­nală contestă aşa vehement utilitatea lui? Nu cumva intuiesc impactul de viitor al răspunsului nostru? Se pare că da, ei ştiu ce va urma. Ne va veni foarte uşor şi nouă să înţelegem la ce „evoluţie” decadentă condamnăm viitorimea ţării dacă vom arunca o privire în viaţa societăţii ţărilor care au considerat desuetă familia tradiţio­nală, înlocuind-o cu „alte forme de familie”.

Mulţi impută suma mare de bani cheltuită cu acest prilej: „S-ar putea construi autostrăzi, şcoli, creşe, spitale”, zic ei. Dar referendumul nu reprezintă oare şi el o „autostradă”? Ba da, şi încă una extrem de importantă! El croieşte calea pe care neamul românesc îşi va continua demn drumul prin istorie, asumându-şi deplin cre­dinţa în perceptele Evangheliei lui Hristos. Şi apoi, aveţi impresia că Mântuitorul degeaba a spus că: „de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului Se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9, 26)? Cum credeţi: este mai bine să intrăm „în trend” cu ceea ce ni se propune ca alternativă la învăţătura dumnezeiască, un curent trecător, de altfel, care deja i-a pustiit spiritual pe cei care l-au îmbrăţişat, sau să rămânem alături de Hristos, Domnul istoriei, Care a făcut timpul şi stăpâneşte veacurile?

Suntem datori să ne asumăm această iniţiativă civică

Se mai afirmă că referendumul ar împiedica construcţia de şcoli. Dar nu constituie referendumul o şcoală a democraţiei? Acest demers născut organic din iniţiativa poporului arată că într-adevăr naţia românească îşi doreşte să cimenteze şi să proteguiască o definiţie care, în fond, este mai veche decât orice formă de lege, cod civil, cod al familiei: iubirea, pusă ontologic în fiinţa omului de către Dumnezeu. Referendumul, vasăzică, nu se organizează împotriva a ceva sau a cuiva, ci pentru ceva: pentru protejarea naturalului de a fi al femeii şi al bărbatului; referendumul urmăreşte ocrotirea dreptului viitorimii ţării noastre de a se bucura de aceeaşi atmosferă de binecuvântare a lui Dumnezeu pogorâtă în familia creată de El în rai, apoi sfinţită la nunta din Cana Galileei. Îndelung clamata risipire de fonduri, cu care s-ar putea acoperi deficitul şcolilor sau creşelor, ar trebui înlocuită cu grija pentru ca familiile astăzi să se ghideze după cuvântul Domnului, ca să se facă părtaşe cu Dumnezeu la viaţă, născând prunci şi crescându-i în credinţă şi iubire faţă de valorile perene ale neamului nostru. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, populaţia României a înregistrat un spor negativ de 8.019 persoane în decembrie 2017; anul trecut s-a înregistrat naşterea a 15.127 de copii şi decesul a 23.146 de persoane. Iată unde duce implementarea politicilor seculariste din Occident. De aceea suntem datori să ne asumăm această iniţiativă civică, indiferent de credinţă şi adeziune politică, votând afirmativ. Prin consultarea publică dorită şi iniţiată de peste cele 3 milioane de semnături ale românilor de fapt construim o „creşă” durabilă pentru poporul nostru, asigurându-i continuitatea în istorie.

„Avem un sistem medical precar şi cu banii folosiţi pe referendum i-am putea asana, chiar şi incomplet, starea”, vociferează unii. Se uită sau nu se vrea a se observa că referendumul este tot „un spital”, unde suntem chemaţi să ne tratăm de indiferenţă, de decadenţă, de practici străine poporului român şi credinţei creşti­neşti. Prin stabilirea definiţiei adevăratei familii vom curăţi plăgile făcute în sufletul românesc afectat de astfel de ideologii canceroase. Banii folosiţi pentru acţiunea civică de mare anvergură nu se risipesc, ci se investesc în sănătatea spirituală, morală a poporului român, care va naşte şi va educa oameni capabili să îmbunătăţească sănătatea spirituală şi fizică a României de mâine.

Ne aflăm în An Centenar. Se tot vorbeşte despre unitate în cuget şi-n simţiri, de solidaritate cu înaintaşii care au trudit pentru înfăptuirea visului multisecular al românilor, Unirea. Cred cu tărie că referendumul reprezintă circumstanţa favorabilă dăruită de Dumnezeu prin care putem să probăm aceste nobile aspiraţii. Avem, dacă vreţi, un binecuvântat prilej să ne arătăm uniţi în jurul măreţului ţel prin care, de fapt, ne reafirmăm şi ne consolidăm demnitatea şi independenţa noastră ca popor, capabil să spună lumii că este creştin, deschis spre valori europene şi universale autentice.

(Arhim. Mihail Daniliuc, Ziarul Lumina)