Apostolul Petru tămăduieşte un şchiop

Intrând în templu ca să se roage, însoţit fiind şi de Sfântul Ioan, Sfântul Petru a zărit un bărbat care era şchiop din naştere. Acesta stătea în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. Văzându-i pe Petru şi Ioan, le-a cerut milostenie. „Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Priveşte la noi!” (Fapte 3,4). Şchiopul se uita la ei, aşteptând să primească ceva de la ei. Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!” (Fapte 3,7). Iar Petru l-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-au întărit. Sărind, a stat în picioare, a început să păşească şi a intrat cu ei în templu, umblând şi săltând şi lăudând pe Dumnezeu. Tot poporul l-a văzut mergând şi lăudând pe Dumnezeu. Ei l-au recunoscut că el era cel care şedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului. Aşadar, s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat. Fostul şchiop se ţinea de Petru şi de Ioan. Tot poporul, uimit, a alergat la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor cu aceste cuvinte.

„Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi. şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că Hristosul Său va pătimi. Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremurile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise a zis către părinţi: «Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune[1]. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor»[2]. Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam: «şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului»[3]. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale” (Fapte 3,12-26).

(extras din Sinaxarul mare al Bisericii Ortodoxe. Luna iunie, în curs de apariţie la Editura Doxologia)

[2]Fapte 3,23; Deut. 18,19.

[3]Fapte 3,25; Fac. 22,18.