Care sunt semnele dependenţei în dragoste?

Sentimentul „nu pot să trăiesc fără acest om” sau „nu pot fi fericit(ă) fără acest om” este un semn al dependenţei. Dragostea este libertate. Oamenii pot să fie împreună sau nu, se pot chiar despărţi pentru totdeauna, dar cel care iubeşte se simte bine în urma faptului că acela pe care îl iubeşte pur şi simplu există.

Omul dependent se aşteaptă ca „dragostea” lui să-l facă fericit. În realitate, nimeni în afară de tine însuţi nu te poate face fericit sau nefericit. De fapt, omul dependent nu-şi găseşte fericirea în relaţia de cuplu. În cea mai mare parte a timpului îl chinuie neliniştea, temerile, îndoielile, gelozia, ciuda faţă de omul „iubit”. După cum îl arată numele, el depinde de fiecare privire a celui „iubit”, de fiecare cuvânt, de tonul lui. La scurtă vreme după începutul relaţiei, acesta începe să-i aducă celui dependent mai ales suferinţe. Cea mai mare parte a timpului este deprimat, sănătatea i se deteriorează, are mai puţin spor la muncă.

Cel mai plăcut moment din viaţa celui dependent e pregustarea întâlnirii, pregustare care seamănă cu euforia alcoolicului care savurează apropierea momentului când va pune gura pe băutură – însă această euforie se închide aproape întotdeauna printr-o dezamăgire. Doza de „iubire” pretinsă de dependent creşte în mod constant, iar „donatorul” nu este capabil să o mărească la nesfârşit. El începe să limiteze „doza”, iar în cele din urmă scapă cu fuga de această pseudo-dragoste.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei, înainte şi după căsătorie, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, pp. 10-11)