Sfântul Ierarh Grighentie

Cuviosul Părintele nostru Grighentie era de loc din cetatea Mediolanului (Milano de astăzi, din Italia). Părinţii lui se numeau Agapie şi Teodota. Ca un pământ bun, el a primit seminţele cele dumnezeieşti şi a dat rod bun. De aceea, când s-a mărit s-a arătat ascultător şi împlinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon şi se supunea fericitul la post şi la aspră vieţuire. Şi din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, făcea semne şi minuni. După aceea a venit iar în Mediolan. Aici a găsit într-un loc retras de lume pe un bătrân preaînţelept. De la acesta a aflat tot ce i se va întâmpla în viitor. Aceleaşi lucruri, la care a mai adăugat şi cele ce lipseau, i le-a spus mai târziu şi marele Apostol Petru, care i s-a arătat faţă către faţă.

Pe vremea aceea, pe când cârmuia împărăţia romanilor Iustin, s-a întâmplat de a scris Elesvaan, împăratul etiopienilor, lui Proterie, patriarhul Alexandriei, cu rugămintea să-i trimită ca episcop un om desăvârşit. Patriarhul se mâhnea că nu ştia unde să găsească un astfel de bărbat, dar în zilele acelea, printr-o descoperire dumnezeiască, i s-a arătat patriarhului Fericitul Marcu şi l-a arătat pe minunatul Grighentie, care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, venise nu de multă vreme în oraş şi era găzduit de un creştin. Patriarhul l-a luat cu multă bucurie, l-a hirotonit episcop şi l-a trimis îndată în Etiopia, întărindu-l cu scrisori şi cu tot ce se cuvine arhiereilor.

Împăratul etiopienilor, încredinţat din scrisori, l-a îmbrăţişat şi l-a primit ca pe un apostol şi făcător de minuni. A mulţumit lui Dumnezeu şi i-a dat Sfântului Grighentie toată puterea. Sfântul a purtat de grijă îndrumând poporul Etiopiei pentru o viată şi credință în Hristos. Cu acest scop el a scos multe sfinte canoane şi cărți de învățătură dreaptă. A întors foarte mulți evrei la dreapta credință la Hristos care locuiau în țara Omiritida. Într-un dialog şi convorbiri cu ei i-a cerut să le arate pe Hristos întru slavă. Dar ca să înțeleagă măreția şi Slava lui, Sf. Grighentie a rugat pe Domnul şi s-a arătat Hristos la o mare întrunire a evreilor precum s-a arătat la cinci sute de frați (din 1 Corintieni 15.6). L-au văzut toți precum îl văzuse Sf. Apostol Pavel într-un slavă cu toată măreția Lui şi au crezut. În sfârşit Sf. Grighentie prin acestea şi alte lucruri bune a făcut şi a devenit o binecuvântare pentru toți în Etiopia şi poporul ei.

Sfântul a hirotonit preoţi şi diaconi, a sfinţit bisericile zidite de curând de împărat în Arabia fericită şi a botezat pe mulţi iudei, că mai înainte aproape tot poporul era iudeu. După aceasta a convins cu temeiuri din Scriptură şi cu dovezi pe dascălii şi mai-marii iudeilor Ervan i-a uimit cu minunile lui şi i-a adus pe toţi la credinţa cea adevărată. A dat apoi poporului legi şi a făcut tot ce este plăcut lui Dumnezeu. Păstorind dar bine turma sa şi săvârşind multe minuni spre slava lui Dumnezeu, s-a odihnit cu pace în anul 552, după ce ajunsese la adânci bătrâneţi şi s-a făcut atâta adunare a preoților şi a poporului care nu s-a mai întâmplat vreodată.

(Arhimandrit Grichentie Natu, Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava)