Pentru credincios nu mai este cale de întoarcere, iar această înaintare care îl poartă către altar se opreşte în naos - spaţiul în care mişcarea încetează trupeşte, dar nu şi sufleteşte, căci în naos sufletul se înalţă către Dumnezeu. De aceea, decorul iconografic al naosului a fost format pentru a-l instrui pe credincios în adevărurile învăţăturii de credinţă şi cunoaştere a vieţii Mântuitorului.
Trebuie să remarcăm că, programul iconografic al naosului este foarte variat, de la o regiune la alta. De asemenea, construcţia arhitectonică este făcută în dimensiuni variate. Prin urmare, Erminia picturii bizantine precizează câteva indicaţii generale asupra ciclurilor de teme care se pot ilustra pe pereţii naosului.
Pe bolţile absidelor se zugrăvesc scenele: în partea de sud este Naşterea Domnului, iar în partea de nord se relatează momente şi episoade în legătură cu Patimile şi Învierea. În zona de mijloc, pe peretele de nord, deasupra stranei stângi este pictată Maica Domnului ca Împărăteasă, şezând pe tron şi fiind străjuită de doi arhangheli. În partea opusă, deasupra stranei drepte, Mântuitorul este înveşmântat ca Arhiereu, stând pe tron, având în dreapta pe Sfântul Ioan Botezătorul. În zona inferioară, pe peretele de sud, se zugrăvesc Sfinţii militari, precum Sfântul Dimitrie sau Gheorghe şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, având între ei Sfânta Cruce, iar pe peretele de nord alţi sfinţi, dintre cei mai veneraţi de popor, ca de exemplu Sfântul Nicolae şi Sfânta Parascheva.
Apoi, mai aproape de intrarea în naos sunt plasaţi sfinţi călugări, asceţi şi mari pustnici, eroi ai nevoinţelor. Aceştia ar fi: Sfântul Antonie, Pahomie, Sava. În continuare, se zugrăvesc sfinţii martiri, eroii luptei pentru apărarea şi susţinerea credinţei creştine. Pe suprafaţa de Răsărit a peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos, deasupra uşii, găsim întotdeauna scena Adormirii Maicii Domnului, iar mai jos, de o parte şi de alta a uşii, friza ctitorilor care au contribuit la zidirea bisericii.
(Doxologia.ro)