Am auzit de nenumărate ori cuvintele „făcător de minuni”. Sfinte Nicolae, făcătorule de minuni, roagă-te pentru noi! Nimic lipsit de înţeles, până aici. E clar, ştim cine e Sfântul Nicolae, ştim că face minuni şi că putem apela la el să se roage pentru noi la Domnul.
Sensul acestor cuvinte, „făcător de minuni”, l-am pătruns cu adevărat abia atunci când, prezentă fiind la slujbele Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Essex, le-am auzit în limba engleză: „wonder worker”. Pentru că în engleză „worker” înseamnă lucrător, muncitor, am avut deodată imaginea unor oameni care, odată sfinţiţi ca urmare a vieţii lor pe pământ, au fost „avansaţi” să lucreze într-un alt departament: cel al rugătorilor pentru cei nesfinţiţi încă.
Sfinţii sunt atât de vii şi de prezenţi în viaţa noastră, iar dacă am avea şi conştiinţa aceasta şi îndrăzneala de a le cere ajutorul, am gusta cu adevărat din roadele minunilor la care s-au „angajat” să lucreze. Ei şi-au asumat acest angajament, de fapt, încă de pe pământ, atunci când s-au lăsat cu totul în voia Domnului. Iar acum ne pun şi pe noi, ne cuprind în această voie dumnezeiască şi ne învaţă pronia Lui. Şi se întâmplă minuni.
Aseară unui prieten i-a fost furat portofelul. Şi, rugându-se la Sfântul Mina să îl ajute să îşi găsească documentele (Sfântul Mâna fiind recunoscut ca facilitator în recuperarea celor pierdute), s-a trezit cu hoţul întors la locul faptei, nu ca să recunoască furtul, ci ca să îi spună că a văzut pe cineva care a furat portofelul şi îi poate arăta unde l-a aruncat, ca să îşi recupereze documentele. Mai mult decât atât, deşi acest prieten avusese gândul de a ne scrie unora dintre noi, să ne rugăm şi noi, nu a apucat să o facă. Dar la mine a ajuns acest gând şi m-am rugat pentru el fără să ştiu de ce. Şi acum, că ştiu, mă rog şi pentru omul acela care a furat, bag de seamă că are nevoie.
Vedeţi, ne putem împrieteni cu sfinţii, aşa cum o facem şi cu oamenii. Şi această legătură nevăzută a rugăciunii ne va ajuta să vedem felul în care sfinţii lucrează, chiar dacă pe ei nu îi putem vedea încă. Şi dacă vom citi Vieţile Sfinţilor, vor fi unii de care inima noastră se va lipi. Sau dacă vom citi un cuvânt scris de unul dintre ei, duhul lor va ajunge la noi. Şi va rămâne cu noi, tot mai mult, pe măsură ce vom fi atenţi să percepem prezenţa. Curaj, aşadar, bateţi mai des la uşa „biroului” în care se află lucrătorii de minuni!
(Sursa: Doxologia.ro)