Ora de religie - lumină pentru o viaţă binecuvântată

În societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material, este esenţială cultivarea unei educaţii integrale care să modeleze şi să cultive pe om nu numai profesional, ci şi spiritual. Credinţa creştină şi conştiinţa naţională ne îndeamnă să privim cu multă responsabilitate unele aspecte negative ale actului educaţional prezent, care plasează România între ţările europene cu un procent mare de abandon şcolar şi delincvenţă juvenilă. Pentru a ieşi din această curbă descendentă este necesară o intensificare a conlucrării tuturor factorilor implicaţi în educaţie: statul, societatea civilă, părinţii, elevii şi dascălii, dar şi centrele eparhiale şi parohiile, astfel încât educaţia să devină o prioritate naţională constantă, o bază solidă a evoluţiei noastre spre un viitor mai bun.

În acest efort comun de înnoire a actului educaţional, profesorul de religie trebuie să se remarce prin modul de predare adaptat elevilor săi, prin cunoştinţele sale, dar şi prin comportamentul său spiritual profund creştin. De ce? Pentru că tinerii caută, în Familie, în Biserică şi în Şcoală, modele autentice care să-i ajute să discearnă între provocări efemere (trecătoare) şi perspectivele durabile ale vieţii. În această privinţă, dorim să exprimăm aici aprecierea şi recunoştinţa noastră pentru lucrarea misionară pe care o desfăşoară, cu multă dăruire şi competenţă, majoritatea profesoarelor şi profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Este îmbucurător faptul că, în pofida noilor reglementări legislative cu privire la ora de religie, un număr foarte mare de părinţi şi elevi au optat pentru o educaţie creştină în şcolile publice. Iar această atitudine se datorează, în primul rând, părinţilor şi copiilor, dar şi profesoarelor şi profesorilor de religie care s-au remarcat prin profesionalism şi creativitate, înţelepciune şi bunătate. Prin urmare, profesorii de religie împreună cu părinţii copiilor pe care aceştia i-au născut, i-au botezat şi i-au educat în credinţa creştină pregătesc nu doar cetăţeni pentru patria pământească, ci şi cetăţeni pentru patria cerească a sfinţilor, realizând astfel o investiţie unică pentru istorie şi eternitate.

În acest sens, ora de religie este un apostolat educaţional, o misiune sfântă, deopotrivă spirituală şi socială, adică o chemare şi o trimitere din partea lui Dumnezeu pentru a modela suflete tinere în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni, dar şi în comuniune cu toate generaţiile de sfinţi din toate timpurile. De aceea, considerăm că nu există vreo investiţie mai mare decât transmiterea credinţei ca lumină pentru viaţa în societate, dar şi pentru a dobândi viaţa veşnică în împărăţia iubirii veşnice a Preasfintei Treimi. Adevărul acesta se cuprinde în cuvintele Domnului Iisus Hristos când întreabă: „Ce îi foloseşte omului să câştige lumea dacă îşi pierde sufletul său?” (Marcu 8, 36) sau: „Ce ar da omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă: „Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia (pământeşti), dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare (cerească)?” (Omilii la Matei, Omilia 90, 3).

În această perspectivă a iubirii de Dumnezeu şi de semeni, dar şi a speranţei nelimitate, valorile educaţionale oferite de Biserică, prin educaţia religioasă din şcolile publice, trebuie susţinute şi promovate de toate unităţile bisericeşti, cu prioritate de parohii şi de birourile de cateheză parohială, deoarece aceste valori reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştin­ţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Întărirea legăturilor de parteneriat dintre Biserică şi Şcoală reprezintă un deziderat comun, care trebuie dezvoltat din ambele direcţii. În ceea ce-i priveşte pe părinţii slujitori ai Sfintelor Altare, aceştia sunt în per­manenţă îndemnaţi să sprijine activitatea educaţională a copiilor şi tinerilor din parohiile lor, inclusiv prin asigurarea fondurilor necesare achiziţionării materialelor didactice pentru copiii proveniţi din familii sărace. De aceea, în Arhiepiscopia Bucureştilor, s-a creat, în ultimii ani, o frumoasă tradiţie ca la începutul fiecărui an şcolar parohiile să ajute elevii din familiile sărace sau defavorizate cu rechizite şi uniforme şcolare, manuale, articole de îmbrăcăminte şi încăl­ţăminte, mai ales în baza parteneriatului încheiat de parohii cu unităţile de învăţământ. În acest sens, vă adresăm şi dumneavoastră, profesoarelor şi profesorilor de religie, îndemnul de a prezenta preoţilor de la parohii date concrete referitoare la situaţia materială a elevilor din familii defavorizate, pe care îi cunoaşteţi de la ora de religie.

În prezent, parohiile noastre au devenit mai active în implementarea unor proiecte edu­caţionale şi catehetice ample, recomandate de Patriarhia Română şi de Arhiepiscopia Bu­cu­reştilor, precum: Hristos împărtăşit copiilor, Alege şcoala!, Calea mântuirii, Cateheze pentru viaţă, Tabere de tineret etc. Intensificarea preocupării pentru activitatea educaţională în rândul copiilor şi tinerilor este determinată de convingerea că toţi copiii şi tinerii crescuţi în „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6) sunt prezentul şi viitorul dinamic al Bisericii. Revigorarea catehezei parohiale şi intensificarea activităţii profesorului de religie sunt necesare şi pentru a evidenţia tradiţia frumoasă, formatoare de minţi luminate şi suflete generoase, a Şcolii româneşti, a marilor pedagogi şi profesori talentaţi. De asemenea, trebuie cultivată încrederea părinţilor că nu există investiţie mai mare pentru viitorul copiilor decât educaţia spirituală pentru viaţă, ancorată în valorile permanente ale credinţei lucrătoare prin iubire, cultivate şi transmise în Familie, Şcoală şi Biserică.

În vederea îmbunătăţirii calităţii educaţiei religioase, în anul şcolar 2016-2017, Patriarhia Română a contribuit semnificativ la realizarea noii Programe şcolare pentru disciplina religie - cultul ortodox, pentru clasele V-VIII. Proiectul iniţial, realizat de Patriarhia Română, a folosit ca model şi altor culte religioase din ţara noastră. Programa finală, aprobată prin ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.393/28 februarie 2017, reprezintă un exemplu de cooperare între Familie, Biserică şi Şcoală; în acest sens, au contribuit: reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei Na­ţionale şi ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, membri ai Comisiei Patriarhiei Române pentru Curriculumul Disciplinei Şcolare Religie şi ai Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie, profesori şi inspectori de religie.

Totodată, în anul 2017, Patriarhia Română a sprijinit elaborarea unor proiecte de manuale de religie pentru clasa a V-a. Astfel, s-au făcut observaţii şi recomandări şi s-a acordat avizul cultului pentru cinci proiecte de manuale de religie, înscrise în cadrul licitaţiei de manuale pentru clasa a V-a, organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare.

În concluzie, dorim să exprimăm preocuparea noastră permanentă de a susţine motivaţia spirituală a orei de religie, ca fiind o mare responsabilitate a Bisericii pentru promovarea ­spiritualităţii bimilenare a poporului român. În acest sens, ora de religie oferă lumina esenţială a educaţiei spirituale care transcende toate determinismele sau limitările materialiste autosuficiente şi oferă omului libertatea de a iubi pe Dumnezeu - Creatorul universului şi pe toţi oamenii, întrucât toţi sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu şi chemaţi la asemănarea cu El prin bunătate sau iubire darnică (cf. Luca 6, 36).

† Daniel 
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt adresat în deschiderea Consfătuirii profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, marţi, 12 septembrie 2017.