Importanţa taberelor creştin-ortodoxe pentru misiunea Bisericii în rândul tinerei generaţii (II)

Un impact misionar al taberei este cel resimţit de formatori, fie ei animatori socio-educativi, coordonatori de ateliere, instructori etc. Aceşti tineri se înscriu în proiect, participă la cursuri de formare şi dăruiesc săptămâni întregi din timpul lor, în special vara, pentru a sluji altora şi ajung să constate că ei, de fapt, sunt cei mai câştigaţi. Dăruind altora, de fapt, primesc, dobândesc, cum spunea Steinhardt. Învă­ţând să lucreze pentru alţi copii şi tineri, se maturizează, îşi lăr­gesc inimile şi dobândesc experienţe foarte folositoare în devenirea lor ca fondatori de fa­milii sănătoase. Dar au şi răs­plată imediată, căci cine a lucrat cu copiii ştie cât de mult dă­ruiesc aceştia, cât de mult te încarcă, prin fiecare zâmbet, stri­găt de bucurie, îmbrăţişare, entuziasm şi mai ales prin faptul că dau de înţeles că au în­ţeles un mesaj şi îl aplică, fapt ca­re pe tine, ca formator, te va­lo­rizează enorm, pentru că simţi că nu lucrezi în zadar şi poţi vedea rodul eforturilor tale.

Nu în ultimul rând, această influenţă a taberei ajunge la părinţi. Prin urmare, mulţi părinţi ne contactează să ne mulţumească pentru ceea ce au trăit copiii lor, alţii sunt surprinşi că ai lor copii îşi cer iertare pentru tot ce au greşit ca pregătire pentru Împărtă­şa­nie, alţii sunt uimiţi că, odată ajunşi acasă, copiii îi pun să cânte „Cuvine-se cu adevărat“ după mese, sau să facă îm­pre­ună în familie rugăciunea de seară, iar alţii pur şi simplu îşi înscriu copiii an de an în a­ceeaşi tabără.

Şi dacă tot am vorbit atât de mult despre „influenţa“ aceasta asupra persoanei, aş dori să subliniez ideea că ea respectă întru totul libertatea persoa­nei. Dumnezeu pune înainte omului „viaţa şi moartea, bi­nele şi răul“ (Deuteronom 30, 15), dar nu-l lasă dezorientat şi singur în această alegere constantă, ci îl îndeamnă să aleagă binele, îl „influenţează“. Desigur, dacă vrea să aleagă contrariul, are posibilitatea să se îndepărteze şi de această „influenţă“, de auzirea şi ascul­tarea cuvintelor lui Dumnezeu, de citirea Scripturii, de glasul conştiinţei, însă Biserica este cea care are datoria să vesteas­că mereu vestea cea bună a mân­tuirii, pentru ca să se mântuiască cât mai mulţi dintre cei care aud (Romani 10, 17), dintre cei pentru care a murit Hristos (I Corinteni 8, 11).

Cu privire la acest subiect, în cadrul unui studiu de caz la care au răspuns 555 de participanţi, au fost formulate urmă­toarele răspunsuri ale tinerilor care sunt grăitoare în privinţa libertăţii religioase promovate în tabără şi a faptului că ei apreciază că nu li se impun lucruri: „Tinerii nu sunt obligaţi să participe la activităţile religioase şi nu li se impune acest lucru în mod expres. De asemenea, activităţile religioase nu sunt exagerate şi nu îi solicită foarte mult, însă cuprind esen­ţialul şi îi oferă participantului în tabă­ră posibilitatea de a se apropia de Dumnezeu şi de a alege singur calea pe care să o urmeze“; „toti oamenii din tabără au în­cer­cat mai mereu să ne lămu­rească în legătură cu între­bă­rile sau neclarităţile pe care le aveam, pe înţelesul nostru, şi nu au încercat să ne impună unele lucruri, cum se mai întâmplă în alte tabere“. Tot în această direcţie, o tânără din Iaşi conside­ră că „nu este impus mesajul, ci propus şi explicat la nivelul de înţelegere al tinerilor, precum şi prin faptul că, în cele câteva zile de tabă­ră, preotul reuşeşte cu ajutorul orelor speciale ţinute în cadrul taberei să înţeleagă ti­ne­rii şi să le stârnească curiozitatea şi interesul faţă de ru­gă­ciune şi Biserică“. 

Unii copii care nu sunt obiş­nuiţi cu un program de rugă­ciune săptămânal, după parti­ci­parea în tabără, însă, „vor rea­li­za încet-încet că obişnuinţa va deveni dorinţă“. În continuare relatez opinia unei animatoare care afirmă că taberele sunt foar­te utile pentru că îi obiş­nuiesc pe tineri cu stilul de via­ţă în Biserică: „Tinerii nu trebuie sa fie constrânşi; de când păşesc pe treptele Bisericii trebuie să avem răbdare şi sa îi aşteptăm să vină pe drumul cel bun. Aici trebuie sa fim puţin «şireţi», folosind activităţi de care sunt interesaţi, şi când i-am atras, încercăm uşor să le vorbim sau să îi invaţăm despre cât de frumoasă este viaţa în Biserică. Cred că taberele sunt foarte utile din punctul acesta de vedere“. Această atitudine „şireată“, care le propune mesajul credinţei pe fondul deschiderii lor, suscitată de activităţi care le plac, este totuşi onestă şi păstrează graniţele libertăţii lor.  În acest sens o tâ­nără mărturiseşte: „Această ta­bără îi determină pe tineri să înţeleagă mai multe chestiuni despre credinţă. Şi tot ei să a­leagă între ceea ce vor să pu­nă în practică referitor la ceea ce sunt învăţaţi de preoţi, de Bi­serică, şi între ceea ce nu vor“.

Aşadar, este importantă „respectarea unei veritabile gene­ze a credinţei în copil sau tâ­năr, fără a-i impune o gân­dire de adult. Această geneză are loc în chip minunat, prea puţin raţional şi de multe ori direct (3), iar Dumnezeu îşi face lucrarea Lui. Copilul este înclinat în chip firesc, după cum scrie Vasile Băncilă, spre taina religiei. Nefolosirea acestui a­vantaj de multe ori a făcut să se piardă „arvunirea minuna­te­lor recolte de mai târziu“ (4).

Unii au afirmat că, în tabă­ră, preoţii au „folosit un mod de comunicare adaptat zilelor noastre“, „s-a explicat cât să se înţeleagă mesajul“, s-a „folosit un limbaj adecvat necesităţi­lor“ tinerilor, „vârstei“ lor, „pe limba lor“, „pe înţelesul“ lor, „fără prea multă vorbărie fără rost“. „Adaptarea mesajului Bi­sericii constă în a fi explicit cu toată lumea şi a avea răbdare până toată lumea înţelege me­sa­jul într-un mod fără sufe­rinţe şi plictiseală“. O tânără mărturi­seşte că transmiterea „corectă“ a mesajului Bisericii poate duce la schimbarea vieţii adolescen­ţilor: „Este destul de dificil să vorbeşti cu tinerii despre Bise­rică şi este important modul de abordare al acestui subiect, pentru a nu fi înţelese greşit anumite aspecte. Adap­tarea con­stă în folosirea unui limbaj cât mai apropiat lor, pentru că astfel vor vedea în cei responsabili de activităţile din tabără nişte prieteni. În acest mod, tinerii vor asimila mult mai bine me­sajul şi poate chiar îşi vor schimba viaţa în bine“.  

Captarea atenţiei tinerilor de astăzi, mai ales în privinţa unui subiect religios, constituie o pro­vocare pentru orice misionar în rândul acestora, aspect sesi­zat şi de altă tânără din jud. Neamţ: „Această adap­tare con­stă în vorbirea pe limbajul fiecărei grupe după vârstă, în organizarea ac­ti­vi­tă­ţilor în aşa fel încât mai a­les copiii şi tinerii cu o redusă pu­tere de răbdare şi concentrare să fie activi şi să nu se plictisească, dar mai constă şi în sufletul tânăr al animatorilor în activităţile şi discuţiile cu aceştia“.

În Tabăra „Floare de colţ“ nădăjduiesc că are loc acest transfer de valori creştine. Aceasta depinde în măsură foarte mare de calitatea perso­nalului instruit pentru a face faţă acestor cerinţe, dar şi de pă­mântul pe care cade sămân­ţa cuvântului lui Dumnezeu. Să-L rugăm aşadar „pe Dom­nul secerişului să scoată lu­crători la secerişul Său!“ (Luca 10, 2).

(Pr. Dr. Doru-Mihai Barna, Ziarul Lumina)