Pâinea Hristos hrăneşte sufletul

„Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.” (Matei 16, 6-12)

Aluatul fariseilor şi al saducheilor, la care face referire Domnul Iisus Hristos, era de fapt învăţătura lor, dar şi felul lor de a se comporta. Ştim că din aluat se face pâinea. Acum două milenii, în Ţara Sfântă, pentru aluat se folosea grâul dur, un soi neameliorat, şi din acest aluat se făceau nişte turte mai mari care se coceau pe vatra fierbinte. Pentru ca pâinea să fie gustoasă şi hrănitoare era nevoie ca aluatul să fie frământat îndelung şi cu răbdare. Era o ocupaţie cotidiană solicitantă. Turtele acestea nu se tăiau felii, ci se rupeau, se frângeau. Pâinea era nelipsită de la masă, iar o zi de muncă se socotea în cantitatea de pâine ce putea fi primită ca plată. Mântuitorul a spus: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.

(Ziarul Lumina)