Sfânta Mare Mucenică Hristina locuia în cetatea Tirului, pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211), fiind fiica generalului Urban. Cu toate că tatăl ei i-a dăruit cel mai înalt turn al palatului său unde a aşezat idoli din argint şi din aur ca să slujească lor, Hristina a sfărâmat idolii dăruind bogăţiile de aur şi de argint celor săraci. Când tatăl ei a aflat aceste lucruri a supus-o la tot felul de chinuri, ţinând-o în temniţă, fără mâncare, însă un înger al Domnului o hrănea. A fost aruncată în mare şi, primind botezul creştin, a fost scăpată de un înger. În locul lui Urban a venit dregătorul Dion, care a chemat-o pe Hristina la judecată, iar ea mărturisind pe Hristos a fost bătută cumplit, atrăgând pe mulţi la credinţa creştină. Şi Iulian, care i-a urmat lui Dion, a chinuit-o, aruncând-o într-un cuptor cu foc, dar a rămas nevătămată. Sfânta Hristina a primit cununa muceniciei fiind împunsă cu suliţele.
(Diac. George Aniculoaie)