Astăzi se sărbătorește Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

La 24 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta este una dintre cele mai vechi şi mai pline de bucurie sărbători din cultul Bisericii. Ziua sa de naştere a devenit o zi de sărbătorire a celui care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului în lume, mărturisindu-L drept răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului. Prin mâna lui a primit Iisus botezul în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat în plinătatea Ei. Ducând o viaţa curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfinţenia dobândită încă din timpul vieţii, Biserica numindu-l „înger pământesc şi ceresc“.

La prăznuirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, pornind de la întrebarea pe care şi-o puneau contemporanii săi: „Ce oare va fi acest prunc?“ (Luca 1, 66), medităm şi noi asupra locului şi rolului acestui mare prooroc în iconomia mântuirii.

Aplecându-ne asupra personalităţii şi misiunii extraordinare a Sfântului Ioan, ne vin în minte cuvintele pe care Hristos Însuşi le-a rostit despre el: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11, 11). Această mărturisire a lui Hristos, care ne este transmisă şi de evanghelistul Luca într-o formă asemănătoare (7, 28), frapează la prima vedere prin succesiunea a două afirmaţii în care proorocul devine din „cel mai mare“, în prima, „cel mai mic“ în cea de a doua. Acelaşi prooroc, Ioan Botezătorul, este pus de Mântuitorul în două contexte diferite, care schimbă statutul său, de la o extremă la alta. Este vorba, de fapt, despre două afirmaţii puse însă, oarecum, în contrast (în original, între cele două fraze apare particula adversativă , tradusă în limba română prin deşi, totuşi sau dar). De aceea, versetul a fost considerat, încă din vechime, o crux interpretum.

Cel mai mare om născut din femeie

Prima afirmaţie concordă cu ceea ce noi ştim din sfintele Evanghelii despre naşterea şi viaţa proorocului. Astfel, nu ne este greu să îl percepem pe Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind cel mai mare între cei născuţi din femei, dacă ne gândim la faptul că naşterea sa a fost vestită de înger (Luca 1, 13-17); că din cauza îndoielii tatălui său, Zaharia, acesta a rămas mut, în chip minunat, până la naşterea proorocului (Luca 1, 20); la vieţuirea lui încă din tinereţe în pustie (Luca 1, 80); la îmbrăcămintea sumară şi hrana sărăcăcioasă (Matei 3, 4; Marcu 1, 6); la propovăduirea şi misiunea sa vestită încă din Vechiul Testament (Matei 3, 2-3; Marcu 1, 2-4); la momentul extraordinar al Teofaniei de la Iordan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11); etc. Având conştiinţa măreţiei personalităţii Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica îl numeşte în imnografia ei: „temeiul proorocilor“, deşi a fost ultimul dintre proorocii Vechiului Testament. Mai mult, este numit şi „cel mai mare dintre prooroci“, luând locul lui Moise, pentru că, într-adevăr, dacă Moise s-a învrednicit de a vedea „spatele“ lui Dumnezeu, adăpostit în peştera de pe Sinai sub căuşul „palmei“ lui Dumnezeu (Ieşire 33, 18-23), Sfântul Ioan Botezătorul se învredniceşte să pună el căuşul palmei sale de lut pe capul Dumnezeului înomenit în apele Iordanului. De aceea, pentru misiunea şi viaţa sa, în iconografia ortodoxă Ioan Botezătorul este zugrăvit cu aripi, întrucât a dus, într-adevăr, o viaţă îngerească.

Mai multe zile de prăznuire

Sfântul Ioan Botezătorul este singurul sfânt din calendarul creştin căruia îi sunt dedicate mai multe zile de prăznuire: Naşterea (24 iunie), Tăierea capului (29 august) şi Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie) şi alte trei mai mici: Întâia şi a doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum şi Zămislirea (23 septembrie). Cea mai veche este dedicată naşterii sale, fiind atestată încă din primele secole creştine. Fixarea datei de 24 iunie nu este întâmplătoare, ci pleacă de la mărturia scripturistică. Astfel, se spune că zămislirea a avut loc după ce preotul Zaharia a încheiat zilele slujirii la templu. După cum se ştie, rânduiala templului a stabilit ca tămâierea în Sfânta Sfintelor să aibă loc o singură dată pe an, în luna a şaptea, ziua a 10-a (cf. Levitic 16, 29). În calendarul iudaic, luna a şaptea, numită Tişri, cuprindea o parte din septembrie şi o parte din octombrie. Luând în considerare zilele care au trecut până când Zaharia a ajuns acasă, Sfinţii Părinţi au stabilit ziua zămislirii la 23 septembrie (corespunzând Bunei Vestiri - 25 martie), fixând ziua naşterii Sf. Ioan la 24 iunie (corespunzând Crăciunului - 25 decembrie). Zilele de 24 iunie şi 25 decembrie corespund solstiţiului de vară (ziua începe să descrească), respectiv de iarnă (ziua începe să crească). Astfel se împlineşte ceea ce a spus Sfântul Ioan despre sine: „Acela trebuie să crească, iar eu să descresc“ (Ioan 3, 30), arătând prin aceasta că el este cel mai mare (cea mai lungă zi din an) şi totuşi cel mai mic, după cum pe pământ Mântuitorul este cel mai mic (cea mai scurtă zi din an) şi totuşi cel mai mare. (D.L.)

Un sfânt universal

Prin tradiţie, locul în care a fost înmormântat Sfântul Ioan se află în Sevastria, în Samaria. De aici, însă, moaştele sale au fost duse în alte oraşe (Ierusalim, Alexandria), pentru a nu fi profanate. Capul a fost şi el dus în mai multe locuri, încât de multe ori i s-a pierdut urma, fiind aflat ulterior la Ierusalim, Emesa sau chiar Roma. Multe biserici pretind că au fragmente din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul - Studion din Istanbul, azi Moscheea Imrahor Camii. Documentele arată că aici se păstrează încă din secolul al IX-lea mâna dreaptă şi craniul, frumos îmbrăcate în aur şi pietre preţioase. Ceea ce este suprinzător este veneraţia musulmanilor pentru aceste sfinte moaşte şi pentru Sfântul Ioan, în general. De altfel, în Coran, alături de alte personaje biblice, apare şi Sfântul Ioan Yahya, ca prooroc al lui Dumnezeu. Deşi mai scurt, episodul naşterii sale prezintă foarte multe asemănări cu textul evanghelic.

Sf. Ioan Botezătorul nu este cinstit doar de confesiuni creştine, ci şi de musulmani, unionişti şi de unele grupări gnostice (mandeeni, nazorei). (D.L.)

(Sursa: Ziarul Lumina)