Astăzi este Sfântul Haralambie

Viaţa Sfântului Haralambie este una de adevărat mărturisitor al lui Hristos. A fost preot în cetatea Magnezia (Asia Mică). La vârsta de 113 ani, pe vremea împăratului roman Septimiu Sever (193-211), a fost denunţat autorităţilor pentru că învăţa despre Hristos. Înaintea guvernatorului Lucian şi a celor care îl judecau, Sfântul Haralambie a spus: „Nimic nu este mai avantajos sau mai plăcut decât chinurile pentru Hristos“ şi „Vă mulţumesc, fraţilor, că, jupuindu-mi trupul bătrân, reînviaţi în mine sufletul şi-l pregătiţi pentru viaţa veşnică“. În timpul torturii, mâinile guvernatorului s-au lipit de trupul sfântului şi au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În faţa minunii, atât guvernatorul, cât şi cei care îl torturau s-au convertit la creştinism.

Judecata a fost mutată în Antiohia Pisidiei patronată chiar de împăratul Septimiu Sever. Aici i-au jupuit pielea, i-au zdrobit maxilarul, i-au ars faţa. Sfântul, în schimb, a vindecat un om posedat de 35 de ani de un duh rău şi a înviat un tânăr. Galina, fiica împăratului, s-a convertit şi ea, văzând atâtea minuni şi tăria credinţei lui Haralambie. În ziua de 10 februarie, chinurile sfântului au luat sfârşit, tăindu-i-se capul cu sabia.

Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstirea „Sfântul Ştefan“ din Meteora, moaşte care săvârşesc nenumărate minuni. Din hrisoavele existe la mănăstirea amintită, ştim că în 1398, domnul ungro-vlah Ioan Vladislav a donat mănăstirii un fragment de lemn din Sfânta Cruce, părticele din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul şi terenuri din Ţara românească, iar nepotul său, vornicul Dragumar, a făcut să parvină acestui sfânt lăcaş capul Sfântului Mucenic Haralambie. În anul 1545, micul naos al bisericii a fost mărit, iar preotul Nicolae a restaurant, parţial, pictura. Biserica „Sfântul Haralambie“, construită în anul 1789, împodobită cu minunate sculpturi în lemn, a fost distrusă de bombardamente în 1943, iar, ulterior, reparată şi pictată de celebrul artist contemporan grec Vlasis Ţitomis. Este o construcţie mareaţă şi impunătoare, cu trei turle. Altarul este sculptat în lemn, la fel şi sfânta masă. În biserica Mănăstirii Miclăuşeni, din judeţul Iaşi, se află moaştele (fragmente) a treizeci de sfinţi, printre care şi ale Sfântului Haralambie. De asemenea, părticele sunt şi la mănăstirea Râşca şi la Catedrala episcopală din Galaţi. În Bucureşti, fragmente din moaştele Sf. mucenic Haralambie se găsesc la bisericile „Sfântul Dumitru“ (Poştă) şi „Sfinţii Arhangheli“ (Oţelari), unde se află un deget al sfântului, şi la Biserica „Sfântul Stelian“ (Lucaci).

(sursa: Ziarul Lumina)