Pomelnicele şi importanţa lor

Dacă ne gândim la tâlharul de pe cruce, răstignit alături de Mântuitorul Iisus Hristos şi care I-a spus: "Pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta", înţelegem că fiecare dintre noi are nevoie să fie pomenit înaintea lui Dumnezeu, mai ales în viaţa de dincolo, în viaţa cea veşnică. Fiecare credincios trebuie să fie pomenit la slujbele religioase, dar mai cu seamă la Sfânta Liturghie.

Pomenirea pe care o fac preoţii la Sfântul Altar este de fapt pomenirea pe care o face Dumnezeu. Preotul pomeneşte prima oară la proscomidie, în timpul Utreniei la bisericile de mir, iar la mănăstiri, în timpul Acatistelor sau a Ceasurilor, iar fiecare părticică pomenită stă apoi lângă Trupul lui Hristos, la vii sau morţi.

Este cel mai important ca părticica scoasă din prescură cu nume să stea lângă Trupul Mântuitorului. Trebuie să ne amintim să scriem pomelnice şi pentru adormiţi, de care de multe ori uităm. Există temeiuri scripturistice şi patristice pentru pomelnicele morţilor. O poezie scrisă de Ioan Iacob Hozevitul ne arată că un preot a fost reclamat la episcop şi enoriaşii s-au dus la ierarh pentru a-l caterisi. Când episcopul a vrut să semneze actul de caterisire, nişte glasuri l-au îndemnat să nu facă acest lucru. Acele glasuri, după cum a mărturisit preotul respectiv, erau ale celor adormiţi pe care preotul îi pomenea mereu în altar.

Ce trebuie să conţină pomelnicul?

Pomelnicul trebuie să fie concis şi fără multe adaosuri. Foarte multe pomelnice aduse la biserică sunt adevărate romane, pentru că oamenii, pe lângă numele aşezate pe hârtie, îşi povestesc întreaga viaţă. Înaintea lui Dumnezeu nu trebuie să spunem toate acestea. Este nevoie să punem numele noastre în pomelnice, iar Dumnezeu ştie pentru fiecare ce are nevoie. Pomelnicul pe care îl ducem la altar trebuie încredinţat preotului înainte de Sfânta Liturghie, în timpul slujbei de dimineaţă, a Utreniei, şi nu în timpul Sfintei Liturghii, când putem deranja preotul şi slujba.

Pomelnicele pentru vii trebuie să conţină în primul rând preotul duhovnic, apoi naşii de botez şi de cununie dacă este cazul şi apoi capul familiei şi ceilalţi membri. Nu trebuie să se uite nici finii de botez sau de cununie. La morţi, trebuie să pomenim preotul duhovnic ce a trecut la cele veşnice. Este o poruncă a Bisericii şi a lui Dumnezeu lăsată prin Sfinţii Părinţi să ne rugăm pentru cei adormiţi. Există foarte multe minuni, când multe suflete au fost scoase din iad datorită acestor rugăciuni făcute de cei vii. Trebuie să ne rugăm pentru cei adormiţi, pentru ca Dumnezeu să le ierte păcatele nespovedite.

(Ziarul Lumina)