Pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2016

†  Vlasie

Cu harul Lui Dumnezeu,

Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor iubitorilor de Hristos creştini

Iubiţi credincioşi,

A sosit acest Praznic al Naşterii Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Praznic de mare bucurie adusă deopotrivă pentru toată lumea. Se cuvine, deci, să strigăm şi noi împreună cu Sf. Ierarh Grigorie Teologul:

„Hristos se naşte, slăviţi-L,

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,

Hristos pe pământ, bucuraţi-vă,

Cântaţi Domnului tot pământul”,

aducându-ne aminte şi de proorocia marelui Isaia care grăieşte: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele Lui Emanuel ce se tâlcuieşte – Cu noi este Dumnezeu”.

Pentru Naşterea Domnului n-au proorocit numai proorocii Vechiului Testament, ci şi nişte preotese ale zeilor din vechime, numite Sibile, iar la Perşi, Valaam vrăjitorul. Despre Sibile vorbeşte frumos Sf. Mare Muceniţă Ecaterina, în faţa împăratului roman Diocleţian şi a celor 60 de înţelepţi, pe care i-a biruit adeverind Naşterea Domnului. Iar lui Valaam vrăjitorul, fiind trimis de împăratul Valaac să blesteme poporul lui Dumnezeu ce se întorcea din Egipt, i-a stat în faţă Sf. Arhanghel Mihail cu sabia de foc, poruncindu-i să binecuvânteze poporul şi nu să-l blesteme şi atunci Dumnezeu l-a înţelepţit să proorocească şi el despre Naşterea Mântuitorului, spunând următoarele cuvinte: „O stea din Iacov va răsări şi va zdrobi pe toţi domnii Moabului”.

Această proorocie spusă împăraţilor Persiei, după predanie, a ajuns şi la cei trei magi, care au descoperit steaua ce mergea în sens invers, adică de la miazăzi la miazănoapte şi nu de la răsărit la apus, după mersul firesc al astrelor cereşti. Acestea sunt evocate de Sf. Ap. şi Evanghelist Matei în cap. II, vers. 1-5:

„Iar dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui Irod Împăratul, iată Magii de la Răsărit au venit în Ierusalim întrebând: Unde este împăratul Iudeii care S-a născut, căci am văzut steaua Lui de la Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind Irod Împăratul s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei unde este să se nască Hristos. Iar ei au zis: în Betleemul Iudeei, căci aşa este scris de către Proorocul ce zice - Şi tu Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum mai mic între căpeteniile lui Iuda, pentru că din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul meu Israel.”

Este de înţeles că Irod se temea că-şi va pierde împărăţia, dar de ce se temea şi tot Ierusalimul împreună cu el? Înseamnă că şi căpeteniile bisericeşti din acele timpuri şi-ar fi dorit un conducător lumesc, care să-i dezrobească de sub jugul Imperiului Roman, şi nu pe Mesia Cel mult aşteptat, Fiul lui Dumnezeu. Cei care au dorit un Împărat ceresc şi Izbăvitorul de sub jugul păcatului, morţii şi al diavolului, crezând în Fiul lui Dumnezeu, s-au făcut fiii lui Dumnezeu după Har, aşa cum mărturiseşte şi Sf. Ap. Pavel.

Mântuitorul S-a născut pentru înnoirea neamului omenesc, cel care căzuse prin înşelăciunea diavolului întru stricăciune, prin călcarea poruncii pe care Dumnezeu a pus-o şi a hotărât-o lui Adam, strămoşul nostru, de demult în grădina Raiului. A venit însă Mântuitorul pe pământ cu mare smerenie, ca să înşele pe diavolul cel mândru, cel care a provocat căderea în păcat din Eden. S-a născut în iesle, negăsind loc nici într-o casă, a fost înfăşat cu scutece curate de către Sfânta Fecioară Maria, ca să ne arate nouă adevărata cale spre mântuire, care este smerenia. S-au înspăimântat atunci Heruvimii şi Serafimii văzându-L pe Mântuitorul culcat în ieslea dobitoacelor, ca să ne izbăvească pe noi de viaţa cea dobitocească.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Zilele de sărbătoare sunt zile de odihnă sufletească şi trupească. Am ajuns acum, după mai mult de 2.000 de ani de la întruparea Mântuitorului – Mesia, să vedem că încă mai sunt oameni care n-au crezut în El şi aşteaptă în continuare venirea Lui. După cum vedem însă că merg lucrurile în lumea de astăzi, va veni în locul Lui Înşelătorul Satana. Vedem o Europă care a fost creştină şi care s-a lepădat de originile ei creştineşti, iar toate popoarele caută astăzi doar partea economică şi financiară, bunăstarea vieţii pământeşti, negândind nici o clipă că toate acestea sunt trecătoare şi muritoare.

Mă adresez credincioşilor noştri din Italia, Spania, Anglia şi din toată Europa, dar şi celor de peste ocean, să nu-şi piardă credinţa şi tradiţiile noastre sfinte, să aibă dragoste între ei şi să se ajute în toate împrejurările şi încercările acestui sfârşit de veac care se apropie cu paşi repezi.

Dumnezeu care este îndelung răbdător şi mult milostiv, să vă păzească de toate ispitele şi necazurile acestui veac şi de prigoana necredincioşilor care se conturează la orizont. Rog pe bunul Dumnezeu, Cel care este doritor de tot binele, să vă ocrotească, să vă dăruiască sănătate şi tăria de a izbândi prin furtuna vieţii, iar eu să primesc putere, să pot revărsa stropi de rouă peste sufletele arse de amarul înstrăinării. Din flacăra credinţei noastre să pot aprinde candelele sufletelor şi să se simtă toţi una cu Biserica Mamă şi cu sufletul neamului românesc, aici şi pretutindeni, întru Slava lui Dumnezeu, în vecii vecilor, Amin.

Sărbători fericite şi La mulţi ani !

Cu Arhiereşti binecuvântări,

Arhiepiscop şi Mitropolit

†  Vlasie