Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Paraclisul Mănăstirii Voroneț a fost duminică, 18 decembrie, neîncăpător pentru mulţimea de credincioşi care au dorit să-l cinstească pe Sfântul Daniil Sihastrul, cel care a fost duhovnicul voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt şi al cărui mormânt este la Voroneţ. Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi. Zeci de credincioşi, mulţi apropiaţi ai Mănăstirii Voroneţ, care participă regulat la evenimentele importante organizate de obştea de maici de aici, au luat parte la slujbă, plecând genunchii, împreunând mâinile la rugăciune, iar, la final, interpretând frumoase colinde româneşti, împreună cu obştea de maici.
La îndemnul stareţei Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, credincioşii au rostit rugăciunea „Crezul” şi au cântat „Tatăl nostru”. Glasuri ca de îngeri au răsunat în paraclisul mănăstirii, neîncăpător pentru cei care au dorit să fie prezenţi la sărbătoarea celui de al doilea hram al mănăstirii. Vocile măicuţelor ne-au încălzit sufletele. Colindele tradiţionale româneşti: „O, ce veste minunată”, „Trei păstori”, „Moş Crăciun cu plete dalbe”, „Din an, în an” etc., pe care le-au cântat la strană, ne-au făcut să simţim taina sărbătorilor, minunea Naşterii Domnului, să ne bucurăm că suntem împreună, la Voroneţ, unde pacea, liniştea şi armonia au fost elementele care i-au adunat pe credincioşi laolaltă. Au lipsit troienele de zăpada, dar un strat subţire de nea tot am găsit, cât să ne scârţâie sub picioare, şi puţin ger cât să ne îmbujorăm şi să tragem aer proaspăt „de Voroneţ”.
„Bucovina este fără egal, este unică”
La Mănăstirea Voroneţ, credincioşii simt prezenţa Sfântului Daniil Sihastrul, ctitorul spiritual al mănăstirii, duhovnicul voievodului ctitor Ştefan cel Mare şi Sfânt. Nu de puţine ori, stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, împreună cu monahia Gabriela Platon şi monahia Elena Simionovici, a spus că Sfântul Daniil Sihastrul ocroteşte Voroneţul şi obştea de maici de la mănăstire. În cuvântul de învăţătură, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a amintit de voievodul Ştefan cel Mare, care a avut „un duhovnic, un călugăr, un pustnic de la care a cerut sfaturi. Acesta a fost Cuviosul Daniil Sihastrul, care l-a îndemnat pe voievod să nu-şi piardă demnitatea, credinţa, să lupte pentru credinţă. Să ducă mai departe lupta, pentru a păstra credinţa străbună”.
Arhiepiscopul a adăugat şi faptul că Bucovina este diferită de celelalte zone ale ţării, este „fără egal”. A povestit cum un grup de copii din Maramureş şi un grup de copii şi tineri din Vatra Moldoviţei l-au colindat vineri şi sâmbătă pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, moment la care a asistat şi ÎPS Pimen. „Foarte frumos. Este frumos şi ţinutul Maramureşului, cu obiceiurile lui, cu bisericile de lemn, dar Bucovina este fără egal, este unică”, a spus Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.
Moment poetic
După Sfânta Liturghie, credincioşii au fost invitaţi în trapeza mănăstirii, unde au luat parte la o agapă frăţească. Maica stareţă, stavrofora Irina Pântescu, i-a încântat pe cei prezenţi cu agerimea minţii, memoria şi dăruirea cu care a recitat două poezii. Momentul poetic creat de măicuţa Irina a fost împlinirea unei sărbători în care credincioşii au venit la Voroneţ să-l cinstească pe Sfântul Daniil Sihastrul şi au plecat spre casele lor binecuvântaţi şi cu inimile încărcate de bucurie duhovnicească.
Monument arhitectonic unic în România, Mănăstirea Voroneţ a fost ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care i-a dat hramul principal „Sf. Gheorghe”. Mănăstirea Voroneţ este cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară şi exterioară deosebită, făcând parte dintre monumentele româneşti trecute în patrimoniul mondial UNESCO, dar şi prin faptul că aici este înmormântat Sfântul Daniil Sihastrul şi a fost construită de Ştefan cel Mare în 1488, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru timpurile de atunci, şi chiar şi pentru cele de astăzi, în 3 luni şi 3 săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfinţire.
