Postul Crăciunului - întrebări şi sfaturi

Este foarte important ca de fiecare dată când vrem să facem un lucru să privim şi să vedem ce ne spune sfânta scriptură, legat de ceea ce noi am vrea să facem. Astfel, în cartea proorocului Isaia la capitolul 58 ni se spune cum poporul evreu a cârtit împotriva lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-l ascultă: ,,de ce să postim dacă Tu nu vezi? La ce să smerim sufletul nostru dacă Tu nu iei aminte?.... voi postiţi ca să vă certaţi şi vă sfădiţi şi vă bateţi furioşi cu pumnul, nu postiţi cum se cuvine.. este oare acesta un post care-mi place, zice Domnul? Rupeţi lanţurile nedreptăţii... împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine (Isaia 58,2-7)" Ce învăţăm este că un post însoţit de păcate nu este auzit şi că postul adevărat este cel al sufletului. ,,Nu ştiţi postul care-mi place- să nu faci nedreptate, să nu asupreşti, să dai pâine flămândului, să nu fii mândru şi apoi: ,,lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi, dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu, atunci vei striga şi Domnul te va auzi, iar la strigătul tău va zice Iată-Mă(Isaia 58,8-9)

Câteva reguli simple pe care ar trebui să le respecte cei care postesc:

Să nu ţinem ură, vrăjmăşie sau invidie.

Să iertăm din toată inima, pentru că şi Dumnezeu nu ne judecă după dreptate ci prin iubire.

Să ne spovedim, să ne eliberăm de povara negativă ce o purtăm în suflet.

Să ne împărtăşim - unindu-ne cu Hristos.

Să ne rugăm cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara , chiar şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului.

Să facem milostenie după puterile noastre, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. 

Să întoarcem la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun.

Să vizităm un bolnav, uşurând suferinţa şi vom putea să auzi şi noi, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.

Să pomenim  şi să facem milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.

Dar  să avem grijă să nu ne mândrim cu postul nostru (ex fariseul: postesc de două ori pe săptămână) şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10). Să postim benevol, să nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere. Pentru că postul înseamnă luptă cu lăcomia, îmbuibarea, jertfă, efort. 

Să nu postim doar de la mâncare –pentru că postul nu este abţinere doar de la mâncare şi băutură, ci şi de la fapte rele. Să postim, căutând virtuţile sufleteşti, pentru că nu e suficient să te fereşti de rele, trebuie să practici cele bune, dacă vrei ca binele să crească în tine şi în jur.

Importanţa postului în familie - aduce cele mai mari realizări: alungă ispitele, dă înţelegere şi dragoste între soţi, izbăveşte de duşmani, dă înţelepciune şi luminare de minte celor care studiază, izbăveşte de patimi şi boli, curăţă păcatele şi ne dă mântuire.

În încheiere, vă îndemn pe cât vă stă în putinţă să postiţi  sau haideţi să postim pentru sănătatea sufletului şi a trupului, dar şi pentru ceea ce avem nevoie: unii pentru mulţumire, pentru că avem un serviciu, pentru ajutor la şcoală, pentru înţelegere în casă sau căsnicie fericită sau pentru că Dumnezeu ne ţine în viaţă. Dar cum? - cu ochii - să nu vedem chiar toate la aproapele, cu buzele - să nu vorbim lucruri urâte, cu urechile - să nu auzim chiar totul, cu trupul - să renunţăm la fumat, alcool. Toţi putem posti de fapte urâte chiar şi cei bolnavi. Și cine se înfrânează de la fapte urâte se poate înfrâna şi de la mâncare şi băutură. Lucru pe care ni-l spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: ,,Postiţi? Arătaţi-mi prin fapte, cum? De vedeţi un sărac aveţi milă de el, un duşman împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi. Nu numai gura şi stomacul să postească, ci şi ochiul şi urechile şi picioarele voastre”. Să căutăm aşadar a posti cu folos pentru noi, dar şi pentru cei dragi. Amin!

(Pr. Vasile Beni, sursa: http://rasunetul.ro/)