Acolo unde există voință se depășesc slăbiciunile, piedicile. La fel se întâmplă şi cu căsătoria: acolo unde există voinţă pentru conviețuire, piedicile sunt trecute cu vederea. Voinţa „le arde”. Iei hotărârea şi te linişteşti, precum paraliticul.
Dimpotrivă, acolo unde nu există dorinţa pentru vieţuire împreună, îşi fac apariţia o grămadă de piedici (înainte le acoperea voința pentru convieţuire), care se înalţă în faţă precum un zid imposibil de escaladat. Simţi asfixiere, constrângere. Ce să mai spună atunci paraliticul?
(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Editura Tabor, Bucureşti, 2010, p. 99)