Dovada incontestabilă a mândriei ‒ părerea că suntem smeriți

Doar smerenia este calea care ne duce spre bucurie şi poarta care ni se deschide spre apropierea binecuvântată de Dumnezeu.

Sfântul Ioan Scărarul povesteşte că un călugăr foarte înţelept îl sfătuia duhovniceşte pe un frate mândru. Când s-a oprit din vorbit, fratele a rostit cu blândeţe şi simplitate: „Iartă-mă, părinte, dar în mine nu este nici urmă de mândrie”. La care părintele i-a răspuns: „Şi ce dovadă mai bună a patimii tale mi-ai putea da decât cuvintele acestea mândre, pe care tocmai le-ai rostit cu-atâta linişte şi simplitate?”.

(Sfântul Macarie de la Optina, Poveţe duhovniceşti, Editura Egumeniţa, p. 103)