Temelia a toată fapta bună este postul şi privegherea

Temelia a toată fapta bună este postul şi privegherea; că acestea, cu dreaptă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele; iar începutul tuturor celor rele este odihna pântecelui şi moleşeala somnului, care aprind pofta curviei şi tâmpesc mintea, şi groasă de-a pururea şi întunecată o arată; precum ochilor sănătoşi le urmează poftirea luminii, tot aşa poftirea rugăciunii urmează postului ce se face cu dreaptă-socoteală; căci atunci când cineva începe să poftească, dintru aceasta mintea se deşteaptă spre poftirea vorbirii lui Dumnezeu; încă şi trupul cel postit şi neîngreuiat cu saţiul nu va suferi a dormi toată noaptea în aşternutul său, ci cu osârdie se scoală la slujba lui Dumnezeu. Deci, întrucât pecetea postului se pune pe trupul omului, gândul lui cugetă întru umilinţă [străpungere], iar inima lui izvorăşte rugăciune, şi posomorârea zace pe faţa lui, iar gândurile cele urâte se fac departe de dânsul, şi aşa se face vrăjmaş poftelor celor rele şi vorbelor celor deşarte. Cale mare spre tot binele este postul, iar cel ce se leneveşte dinspre dânsul, toate faptele bune le scurtează; pentru aceasta a şi fost pusă firii noastre spre păzire porunca cea dintru început, iar de acolo a căzut începutul plăsmuirii noastre. Temelia a toată fapta bună este postul şi privegherea; că acestea, cu dreaptă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele; iar începutul tuturor celor rele este odihna pântecelui şi moleşeala somnului, care aprind pofta curviei şi tâmpesc mintea, şi groasă de-a pururea şi întunecată o arată; precum ochilor sănătoşi le urmează poftirea luminii, tot aşa poftirea rugăciunii urmează postului ce se face cu dreaptă-socoteală; căci atunci când cineva începe să poftească, dintru aceasta mintea se deşteaptă spre poftirea vorbirii lui Dumnezeu; încă şi trupul cel postit şi neîngreuiat cu saţiul nu va suferi a dormi toată noaptea în aşternutul său, ci cu osârdie se scoală la slujba lui Dumnezeu. Deci, de unde dintru început s-a făcut căderea, de acolo iarăşi nevoitorii prin păzirea legii înfrânării se nevoiesc să se scoale întru frica lui Dumnezeu spre a face toate poruncile; încă şi Izbăvitorul neamului omenesc lupta cea către Diavolul de aici o a început. Căci după Botez L-a scos pe El Duhul în pustie şi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

(Avva Isaac) (Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, Sursa: Doxologia.ro)