Teolog este cel care vorbeşte cu Dumnezeu şi nu cel ce studiază Teologia

Iată coasta Katunakiei. De cealaltă parte am ajuns când razele arzătoare ale soarelui – era sfârşitul lunii secerişului - degustau ultimele delicatese ale stâncilor. Seara târziu am ajuns la coliba cuviosului Efrem. Prin lumina scăzută se distingea figura lui gheronda. Înalt, bine legat cum era, semăna cu trunchiul bătrân al unui platan. Mai târziu avea să-mi povestească:

- Şi cele patru straturi ale grădinii noastre le-am săpat singur cu săpăliga. Acum propun ucenicilor mei să ia fiecare câte o parcelă să sape şi mi se plâng că nu pot (pe unul îl doare mijlocul, pe altul, mâna) şi cer freză [1].

- Copiii mei, maşina va distruge liniştea locului.

- Nu, gheronda, să luăm freză.

- E, luaţi şi pas să vă mai liniştiţi!

Părintele Efrem, în acei ani, nu era un nume mare în Athos. Unii cu sfială şuşoteau câte ceva cu privire la valoarea cuvântului lui. Până prin ’78 când am cerut de la vecinul lui să ne arate poteca ce ducea la chilia lui, ne-a spus:

- Am auzit că are bună învăţătură şi mă gândesc să-l cercetez.

Bătrânul acela, gheronda Efrem, în acea binecuvântată seară ne-a primit cu multă ospitalitate. Ne-a condus la biserică şi în spatele lui venea un bătrân desculţ care părea că bătrâneţile i-au risipit mintea şi că depindea în mod absolut de părintele Efrem. Când i-am spus că suntem teologi, ne-a privit cu un surâs de compătimire care ne-a adus cu picioarele pe pământ imediat. Bre, ce-am învăţat la şcoală, şi ce-am păţit în pustie! Era înfricoşător: Noi, nişte puşti de douăzeci şi cinci de ani să ne dăm teologi înaintea unui gheronda albit în pustie! Ne-am învăţat lecţia imediat şi încă o mai ţin minte!

Iată coasta Katunakiei. De cealaltă parte am ajuns când razele arzătoare ale soarelui – era sfârşitul lunii secerişului - degustau ultimele delicatese ale stâncilor. Seara târziu am ajuns la coliba cuviosului Efrem. Prin lumina scăzută se distingea figura lui gheronda. Înalt, bine legat cum era, semăna cu trunchiul bătrân al unui platan. Mai târziu avea să-mi povestească:

- Şi cele patru straturi ale grădinii noastre le-am săpat singur cu săpăliga. Acum propun ucenicilor mei să ia fiecare câte o parcelă să sape şi mi se plâng că nu pot (pe unul îl doare mijlocul, pe altul, mâna) şi cer freză [1].

- Copiii mei, maşina va distruge liniştea locului.

- Nu, gheronda, să luăm freză.

- E, luaţi şi pas să vă mai liniştiţi!

Părintele Efrem, în acei ani, nu era un nume mare în Athos. Unii cu sfială şuşoteau câte ceva cu privire la valoarea cuvântului lui. Până prin ’78 când am cerut de la vecinul lui să ne arate poteca ce ducea la chilia lui, ne-a spus:

- Am auzit că are bună învăţătură şi mă gândesc să-l cercetez.

Bătrânul acela, gheronda Efrem, în acea binecuvântată seară ne-a primit cu multă ospitalitate. Ne-a condus la biserică şi în spatele lui venea un bătrân desculţ care părea că bătrâneţile i-au risipit mintea şi că depindea în mod absolut de părintele Efrem. Când i-am spus că suntem teologi, ne-a privit cu un surâs de compătimire care ne-a adus cu picioarele pe pământ imediat. Bre, ce-am învăţat la şcoală, şi ce-am păţit în pustie! Era înfricoşător: Noi, nişte puşti de douăzeci şi cinci de ani să ne dăm teologi înaintea unui gheronda albit în pustie! Ne-am învăţat lecţia imediat şi încă o mai ţin minte!

- Bine, copii, teolog este acela care vorbeşte cu Dumnezeu şi nu acela care studiază teologia.

Bătrânul ne-a lăsat să ne întoarcem la danieliţi pleoştiţi. Ne-am simţit stânjeniţi de scena din pustie şi era adevărat, mai târziu, ori de câte ori îl întâlneam, ruşinaţi, fugeam de părintele Efrem.

[1] Maşină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare şi cuţite, care taie şi mărunţeşte pământul. (Părintele Efrem Katunakiotul, sursa: Doxologia.ro)Bătrânul ne-a lăsat să ne întoarcem la danieliţi pleoştiţi. Ne-am simţit stânjeniţi de scena din pustie şi era adevărat, mai târziu, ori de câte ori îl întâlneam, ruşinaţi, fugeam de părintele Efrem.

[1] Maşină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare şi cuţite, care taie şi mărunţeşte pământul.

(Părintele Efrem Katunakiotul, sursa: Doxologia.ro)