„Cum să vorbim în public folosind tehnicile actorilor”, întâlnire cu actorul Tomi Cristin, la Suceava

La Aşezământul „Sf. Înviere” din municipiul Suceava a avut loc, pe 30 iunie, o întâlnire inedită între Tomi Cristin, actor şi profesor de actorie, licenţiat şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, şi publicul sucevean. Invitatul Asociaţiei Părinţilor pentru Ora de Religie (APOR) Suceava a avut două întâlniri cu publicul foarte tânăr, cu cei 41 de copii prezenţi la eveniment, şi o sesiune de discuţii cu 17 adulţi care au ales să descopere „secrete în arta conversaţiei”. Cu o experienţă de 28 de ani pe scenă, Tomi Cristin, actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, absolvent de teologie şi vicepreşedinte al APOR Bucureşti, a reuşit să capteze atenţia publicului sucevean.

Două sesiuni de lucru cu copii şi una cu adulţi

„A învăţa jucându-te” a fost „firul roşu” al desfăşurării primei sesiuni. Dacă pentru grupa de vârstă 9-14 ani, după cum ne-au spus organizatorii, emoţiile întâlnirii cu actorul Tomi Cristin au fost mai mari decât aşteptările, impresiile culese la finalul celor două ore şi jumătate au fost sincere, autentice şi cristalizate în jurul trăirilor intense provocate de interacţiunea vorbitorului cu copiii: "Mami, să ştii că nu a fost deloc ca la şcoală!", "Ne-am distrat foarte bine astăzi", "Mi-a plăcut pentru că mi-am făcut prieteni noi".

La a doua sesiune, pentru copiii de peste 14 ani, tema a fost „A învăţa făcând", pentru care interesul a fost stârnit de posibilitatea de a învăţa ceva nou şi folositor de la un profesionist. "În şcoală copiii deprind abilităţi <hard>, precum matematica sau alte ştiinţe, dar învăţarea abilităţilor <soft>, precum vorbitul în public, le dezvoltă creativitatea, leadershipul, persuasiunea şi o bună organizare. La această vârstă e uşor de lucrat cu ei, pentru că sunt pregătiţi a spune, a vorbi, fără a fi dezvoltat teama de ridicol, încă. Şi cea mai bună metodă de a-i învăţa este de a le spune cât sunt de minunaţi în ceea ce fac sau spun şi a-i încuraja să continue. Astfel, învăţarea decurge natural", a spus Tomi Cristin.

Actorul a mai adăugat că "a lucra cu adulţii, a cere adulţilor să facă lucruri cu care nu se simt confortabil în primă instanţă, e un lucru dificil". "Jocul de priviri", "Sunt...", "Am nevoie...", "Vreau..." au fost doar câteva dintre exerciţiile desfăşurate la atelier, menite a depăşi emoţiile şi teama, a crea încredere şi a câştiga auditoriul. Toţi participanţii au primit diplome şi au mulţumit actorului Tomi Cristin şi organizatorilor de la APOR Suceava pentru iniţiativa de a organiza un astfel de atelier de lucru.

Concluzii

La finalul workshopului, actorul Tomi Cristin a declarat: „Am descoperit copii şi tineri cu reale abilităţi de comunicare, care ştiu să asculte (calitatea principală a unui vorbitor), educaţi şi de bun-simţ. Ce şi-ar putea dori mai mult un profesor, un părinte, un formator? Îi felicit pe organizatorii de la Suceava şi îi asigur că pentru mine această întâlnire a fost un câştig evident. Calitatea acestor copii şi tineri atestă înţelepciunea celor care i-au format, părinţi, profesori, duhovnici, şi ne dă nouă, celor care dorim să ne implicăm în devenirea lor, energia şi curajul de a merge înainte”. Actorul a completat că atât copiii, cât şi adolescenţii s-au implicat rapid, „deşi nici persoana mea, nici domeniul nu le erau foarte familiare; deşi nu toţi se cunoşteau, au intrat în comuniune, dovadă că au acest exerciţiu; din prestaţiile lor individuale, mi-am dat seama că toţi sunt foarte motivaţi; sunt capabili să se adreseze unui grup. Chiar şi cei mai mici, pe subiectele vârstei lor, nu au fost intimidaţi de prezenţa celor mai mari; au fost foarte suportivi (adolescenţii), i-au susţinut şi i-au încurajat pe cei mai mici în exerciţii; relaţionând între ei şi cu mine, au dovedit că au personalităţi deja bine conturate; au simţul umorului, ca atare nu au existat momente superficiale”.

Întreg workshopul, a concluzionat invitatul venit de la Bucureşti, „a fost o experienţă pozitivă, peste aşteptări. Întâlnirea cu adulţii a fost practic o introducere, o <încălzire> foarte interesantă. Sentimentul meu a fost că mai era nevoie de 2-3 ore pentru ca lucrurile să se contureze în mod evident, ca să putem avea un feedback pertinent, clar şi individual. Îmi doresc să ne întâlnim cu toţii şi a doua oară”.