Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ziua de 30 iunie a fost deosebit de frumoasă pentru copiii care participă la cateheză la Biserica „Sf. Dumitru” din Suceava. Parohia „Sf. Dumitru” cu ai ei credincioşi mărinimoşi a dăruit copiilor o excursie la minunatele mănăstiri din judeţul Neamţ.
Bucovina, cu ale ei mănăstiri frumoase şi ţinuturi de poveste, a fost cutreierată în anii trecuţi de copii şi acum a venit rândul ca ei să cunoască şi lăcaşurile sfinte din judeţul Neamţ.
Cu mare bucurie am pornit cu toţii la drum, dis-de-dimineaţă, rostind rugăciunea „Tatăl nostru”.
Am poposit prima oară la Mănăstirea Neamţ, ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Pe cărarea care duce la biserică este locul împrejmuit unde s-a ridicat dala de piatră şi s-au descoperit Moaştele unui sfânt cuvios. Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni lumina în faţa Altarului. Ne-am închinat şi am trecut în genunchi pe sub ea, cerând milă Născătoarei de Dumnezeu. Am avut prilejul să cinstim cu toţii Moaştele Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamţ. În anul 2013 au fost descoperite Sfintele Moaşte ale Cuviosului Paisie, sărbătorit de Biserica noastră la data de 15 Noiembrie, în fiecare an. La osuarul mănăstirii copiii au văzut osemintele călugărilor şi au fost impresionaţi de grija cu care sunt păstrate acestea.
Pe un drum anevoios am ajuns şi la Schitul Pocrov, aflat departe în pădurea deasă. Patru vieţuitori sunt la schit şi au grijă de biserica veche de 300 de ani şi de Moaştele episcopului de Roman Pahomie. Sfântul Pahomie a fost descoperit în chip minunat în acelaşi an providenţial pentru ţinutul Neamţului - 2013.
Ne-am oprit şi la Zimbrăria de lângă Mănăstirea Neamţ şi copiii au putut vedea impresionanţii zimbrii, care odinioară populau pădurile Carpaţilor. Au admirat căprioarele, mistreţii, urşii carpatini, fazanii şi păunii.
Ne-am îndreptat apoi spre Valea Secului.
Am avut bucuria să găsim la Mănăstirea Secu un călugăr ghid chiar din Bucovina. După ce ne-am închinat în biserică şi am cinstit Moaştele marelui mitropolit al Moldovei din secolul al XVII-lea, Varlaam, ne-am adunat cu toţii în jurul părintelui, în jurul fântânii, într-un foişor de lemn. Ne-a povestit de părinţii vechi ai mănăstirii, ne-a cântat şi ne-a spus poezii şi ne-a rugat să mai venim că tare îi suntem dragi. Cu promisiunea că aşa vom face, am cerut binecuvântare şi ne-am luat rămas bun.
Mănăstirea Sihăstria este locul unde au vieţuit marii duhovnici Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Paisie Olaru şi Ioanichie Moroi. Ne-am închinat în biserica veche şi cea nouă construită, ne-am plimbat prin curtea mănăstirii plină de flori care împrăştiau un parfum atât de natural şi simplu. Am urcat la cimitirul mănăstirii ca să vedem locurile de veci ale marilor duhovnici şi cuvintele scrise pe cruci. Nu puteam pleca de la Sihăstria fără să vizităm chilia părintelui Cleopa şi livada unde se plimba şi se ruga Bunului Dumnezeu. Călugării ne-au oprit la masă şi cu multă dragoste ne-au ospătat. Am mulţumit pentru toată jertfa lor şi ne-am încumetat la un urcuş prin pădurile Sihăstriei.
Pe un drum îngust, prin pădure, am ajuns la Sihla. Această vatră sihăstrească este din vechime şi este foarte cunoscută datorită Sfintei Teodora care a trăi într-o peşteră. Printre stânci, pe o potecă acoperită de muşchi şi pietre, am ajuns la peştera sfintei. Căndeluţe multe ardeau şi altăraşul amenajat în interior era luminat de mulţimea lumânărilor. Icoana Sfintei Teodora de pe potecă face pe orice pelerin să simtă că nu călătoreşte singur, ci cu sfânta.
Pe o scară lungă copiii s-au urcat pe o stâncă imensă şi au văzut scobitura unde se aduna apa şi de unde Sfânta Teodora bea apa trimisă de Dumnezeu. S-au jucat prin curtea mănăstirii şi au admirat priveliştea. De sus din munte se vedeau pădurile Neamţului, unde şi astăzi trăiesc sihaştrii lui Dumnezeu.
Ne-am îndreptat apoi spre Durău. Am descoperit Mănăstirea Durău, aflată la poalele Muntelui Ceahlău. Copiii au avut marea dorinţă ca măcar un pic din munte să-l urce.
Echipaţi de munte, am început ascensiunea. Copiii, de la 9 ani la 14 ani, au fost veritabili excursionişti, iubitori de munte şi pădure. Traseul e anevoios şi fără pregătire fizică e greu de străbătut. Totuşi, copiii au reuşit să ajungă până la cota 1490 de metri, lăsând în spate cu mult Cabana Fântânele.
Spun cu mare bucurie că s-au întrecut pe ei copiii şi au escaladat cu mult curaj muntele, de la bază, de la 870 metri, şi până la 1490 metri altitudine. De sus totul se vedea extraordinar. Ceahlăul cu vârfurile lui splendide (Ocolaşul Mare - 1907 şi Toaca -1904) se vedea chiar aproape şi copiii au spus că vor neapărat să-l biruiască cândva, promiţându-şi unii altora că vor aloca mai mult timp exerciţiilor fizice şi mişcării de fiecare zi. Pe drumul de întoarcere copiii au cântat, s-au distrat, fiind în sfârşit în vacanţa mare cea mult aşteptată.
(pr. prof. Justinian-Remus A. Cojocar)
