Parohia Ulma, model al parohiilor din România

În Nordul Bucovinei, la 60 de km N de municipiul Rădăuţi, la graniţa României cu Ucraina, se află comuna Ulma, o localitate de munte cu aproximativ 500 de gospodării şi familii creştin-ortodoxe. Denumirea localităţii se pierde în negura timpului, legenda locului legând denumirea satului de trecerea voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, care întorcându-se dintr-o luptă purtată în Codrii Cosminului, a poposit de multe ori sub umbra copacilor de ulm. Prima atestare documentară a comunei Ulma datează dintr-un hrisov al voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt din anul 149                                                                                                                                                                                        Parohia Ulma a fost înfiinţată la data de 1 septembrie 1945, la propunerea preotului Ioan Ursache. Mitropolia Bucovinei de Sud din Suceava aprobă gruparea satelor Ulma, Măgura, Lupcina, Costileva şi o parte din Nisipitu, într-o parohie nouă cu denumirea de Parohia Ulma cu hramul „Înălţarea Domnului”.

În anul 1950, se adaugă la Parohia Ulma şi întreg satul Nisipitu, cedându-se în schimb satul Ehrişte Parohiei Sadău din Brodina. Până în anul 1944 satele sus amintite au aparţinut Parohiei Seletin (azi Ucraina), căci hotarul de frontieră dintre URSS şi România cu nedreptate a trecut peste comuna Seletin împărţindu-o în două, ca de altfel şi teritoriul Bucovinei.

Satele comunei Ulma sunt înconjurate de munţi şi păduri ce încântă ochiul celui ce păşeşte pe aceste meleaguri sfinte, dar şi al localnicilor care trăiesc aici şi se nevoiesc aici până la sfinţenie. De multe ori mă gândesc în sinea mea cum se face că această parte de ţară s-ar părea binecuvântată mai mult decât celelalte sate şi comune bucovinene. Credincioşii acestei parohii nu au altă bucurie spirituală decât Biserica. Ei vin la biserică pe jos, cale de kilometri, pe poteci de munte, numai de ei ştiute, căci fiecare care intră în Biserică trăieşte în Biserică cu Hristos.     

În anul 1976, după terminarea studiilor superioare ale Universităţii de Teologie din Bucureşti, mi-a rânduit Dumnezeu această parohie, mie, preotului Constantin, parohie care parcă era pregătită pentru mine, să vin pe aceste locuri, în acest mediu puternic influenţat de credinţa strămoşească ortodoxă. Credincioşii de aici muncesc şi se roagă, făcând totul cu gândul la Hristos şi cu inima la Dumnezeu. În cei 70 de ani de existenţă a Parohiei Ulma au slujit pr. Ioan Ursache (1945-1975) şi pr. Constantin Chimiuc, din 1976 până astăzi. Din anul 1997, alături de mine slujeşte pr. Costel-Lucian Chimiuc, iar din anul 2007, pr. Victor Tamaşag.

Credincioşii parohiei sunt de etnie huţulă, cea mai mică etnie din ţară sau chiar din lume, păstrând credinţa străbună şi obiceiurile tradiţionale. Unele din obiceiurile tradiţionale au dispărut. Este o realitate dramatică dispariţia tradiţiei huţule. Huţulii au avut mari valori spirituale. Există pericolul dispariţiei colindelor huţule, acest patrimoniu uriaş care există de mai multe sute de ani. Casele huţule, un subiect dureros, sunt puţine şi în condiţii mai puţin bune. Însăşi comunitatea huţulă e pe cale de dispariţie. Îmbrăcămintea huţulă a dispărut, sunt foarte puţini oameni care se mai îmbracă în acest costum popular, doar trei babe şi doi moşnegi. Abandonul tradiţiei sau pierderea tradiţiei ţine de un proces ireversibil. Oamenii de azi, mai ales cei bătrâni, ar trebui să fie mai aspri cu cei tineri, cu noua generaţie, să reînvieze obiceiurile străbune.                                          

Biserica din Ulma a fost înzestrată pe parcursul anilor cu mai multe odoare şi înnoiri. Biserica a fost supusă unor reparaţii. La zidirea ei (1945) nu i s-a făcut fundaţia, ci a fost pusă pe piatră de lespede, cu timpul, datorită ploilor şi inundaţiilor, partea de nord-est a bisericii, temelia bisericii s-a adâncit între 8 şi 15 centimetri şi s-a recurs la subzidire. În 1977 s-au electrificat biserica şi casa parohială. În 1977-1979 s-a înnoit casa parohială şi s-au construit diferite anexe gospodăreşti. În 1988-1990 s-a construit o clopotniţă din piatră. Biserica era mică şi neîncăpătoare şi credincioşii au recurs în anii 1996-1997 la lărgirea, lambrierea şi pictarea ei. În anul 2008 s-a reparat casa parohială şi casa praznicală s-a acoperit cu tablă. În 2013 s-a construit un aghiazmatar impunător, pictat şi acoperit cu tablă aurită. În 2014 s-au construit un lumânărar şi camera centralei termice, s-a pavat curtea în jurul aghiazmatarului cu piatră.

Biserica este înzestrată cu mari valori spirituale. În anul 2007 am primit în dar de la Lavra Poceaevului din Ucraina o părticică din moaştele Sfinţilor Cuvioşi Iov şi Amfilohie, aduse de preotul Constantin Chimiuc. În anul 2014 am primit de la Catedrala Rusă din San Francisco – SUA, de la ierarhul locului, Înalt Preasfinţitul Kyrill, Arhiepiscop de San Francisco şi a toată America, o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, noul făcător de minuni, aduse de preoţii Costel Lucian Chimiuc şi Victor Tamaşag, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Credincioşii au mare evlavie la sfintele moaşte, prin ele ne înviorăm rugăciunea şi ne împodobim sufletul cu virtutea creştină.

Sfântul altar este împodobit cu Sfânta Masă aurită adusă din Moscova

Parohia Ulma are două filii: Măgura şi Lupcina. Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din Măgura a fost construită în anii 1955-1957 şi supusă la mai multe reparaţii, fiind înzestrată cu mai multe obiecte de cult. Până în 1957 s-a slujit într-o capelă de cimitir. În 1981-1982 s-a construit o clopotniţă cu casă praznicală. În anul 1998-2000 credincioşii au dorit să aibă o biserică pictată şi au recurs la pictarea ei. Ca şi biserica din Ulma, a fost pictată de pictorul George Gavrileanu din Gura Humorului. Credincioşii de aici sunt foarte ataşaţi de biserica lor.

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Lupcina a fost construită între anii 1998-2000, pe un vârf de munte, la o altitudine de 1080 de metri. Este electrificată, lambriată şi pictată. Are clopotniţă nouă cu trei clopote şi încălzire termică. Al doilea hram al bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”.

Numim parohie comunitatea euharistică în sânul căreia trăim ca şi creştini. Acest cuvânt provine dintr-un termen grecesc care înseamnă „un loc în care oamenii locuiesc ca străinii”. În Biserica veche, acest cuvânt era folosit pentru desemnarea tuturor Bisericilor locale, adică a tuturor locuitorilor în care trăiesc ca şi creştini care se adună laolaltă în fiecare duminică sau sărbătoare în jurul unui preot sau episcop pentru a participa la Dumnezeiasca Liturghie. În primele veacuri prin acest termen erau desemnate atât eparhiile cât şi parohiile aşa cum înţelegem noi astăzi. În zilele noastre, cuvântul „parohie” desemnează o realitate canonică şi juridică. Înainte de toate, o parohie este o mică Biserică locală, un loc bine determinat în care creştinii se reunesc pentru a participa la Sfânta Liturghie. Înţeleasă astfel, Biserica „Înălţarea Domnului” este o parohie, dar membrii săi se reunesc ca nişte străini a căror patrie este în ceruri, în Hristos cel preaslăvit şi aşezat de-a dreapta Tatălui.

În fiecare an şi la diferite sărbători sau sfinţiri, credincioşii au primit arhiereşti binecuvântări din partea ierarhului locului, a Înalt Preasfinţitul Pimen şi a vrednicului de pomenire celui ce a trecut la Domnul, Prea Sfinţitul Gherasim Putneanul.

De ce am spus că Parohia Ulma este un model? În primul rând pentru că oamenii de aici şi-au păstrat credinţa ortodoxă din moşi strămoşi şi până astăzi nici un om din această parohie nu a trecut la sectari, drept pentru care avem în comună două - trei familii de altă confesiune care au venit din alte zone. Deci credinţa ortodoxă este unanimă în Parohia Ulma. Nu ne obligă nimeni să fim ortodocşi pentru că credinţa pe care am primit-o o păstrează fiecare în suflet, dar şi prin fapte bune şi prezenţa la Biserică.

Huţulii - locuitorii din această zonă, o ramură a ucrainenilor, ştiu ce înseamnă credinţa ortodoxă. În al doilea rând, avem trei biserici, întotdeauna pline de credincioşi, mai multe capele şi troiţe. O capelă de mici dimensiuni se află în Austria, pe malul Dunării, construită de meşterii noştri şi donată de un fiu al satului, unde este arborat permanent steagul României.

Foarte multă lume din multe părţi ale ţării şi din străinătate vine în Parohia noastră să se închine în Biserică la sfintele moaşte şi să participe la diferitele slujbe pe care le oficiem, atât la sărbătorile Maicii Domnului, a cărei icoană de la Lavra Poceaev (Ucraina) o avem, cât şi la celelalte slujbe pe care le oficiem în duminici şi sărbători.

Preot slujitor Parohia Ulma, Constantin Chimiuc